Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce încape sănătatea românilor în 86 de pagini?

ce-incape-sanatatea-romanilor-86-pagini.jpg

Legea sănătăţii a fost supusă dezbaterii publice.

Între Crăciun şi Revelion, Ministerul Sănătăţii face României un cadou. Este vorba despre îndelung aşteptatul proiect de lege pentru reforma sistemului sanitar. Timp de aproape o jumătate de an, acest proiect a fost discutat în diferite variante obţinute de presă din diverse surse. Acum avem o propunere definitivă, cu o serie de mari lacune şi multe întrebări la care autorii nu au găsit un răspuns, în ciuda unor critici, printre care cele formulate de FMI şi Banca Mondială.

În esenţă, reforma sistemului sanitar înseamnă, pe hârtie, nimic mai mult sau mai puţin decât privatizarea finanţării asigurărilor de sănătate, prin intrarea pe piaţă a companiilor private de asigurări. Argumentul invocat de autorii proiectului (o echipă de specialişti de la Palatul Cotroceni, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate) pentru elaborarea acestei reforme este necesitatea suplimentării banilor din Fondul de sănătate şi a gestionării mai eficiente a acestor bani.

RFI a publicat săptămâna trecută obiecţiile aduse la varianta de atunci a legii de către FMI şi Banca Mondială. Unele sugestii ale experţilor internaţionali au fost luate în seamă, altele au fost ignorate cu desăvârşire. Aşa se face că textul publicat miercuri pe site-ul ministerului ridică în continuare multe semne de întrebare. În plus, anunţul de pe pagina oficială a ministerului nu respectă declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu şi nici pe cele ale ministrului Ladislau Rittli. Ambii precizaseră că termenul de dezbatere publică va fi prelungit, datorită importanţei deosebite a acestui proiect. Cu toate acestea, termenul limită de depunere a obiecţiilor este stabilit pentru 28 ianuarie 2012.

 

Asigurarea

 

Asigurarea medicală este obligatorie pentru fiecare cetăţean al României. În noul sistem însă, proiectul de lege statuează libertatea asiguratului de a alege compania privată de asigurări cu care urmează să încheie un contract civil de prestări servicii, în schimbul contribuţiei la Fondul de sănătate.

-- Cu toate că această libertate este unul dintre elementele principale ale reformei şi un pilon central pentru introducerea concurenţei pe piaţa asigurărilor medicale, pacientul român va putea să opteze pentru serviciile unei alte companii (în caz de nemulţumire, de exemplu) doar o dată pe an şi atunci numai în lunile octombrie sau noiembrie pentru anul următor.

Reforma sanitară va presupune şi introducerea conceptului de asigurare suplimentară, având în vedere că pachetul de bază (suma serviciilor medicale suportate din asigurarea obligatorie) urmează a fi redefinit.

-- Asigurarea suplimentară privată este deductibilă din impozite în cuantum maxim de 300 de euro anual. În varianta anterioară a legii erau deductibili numai 50 de euro anual, o sumă care nu ar fi contribuit deloc la stimularea încheierii unui asemena tip de asigurare.

Urgenţele vor fi gratuite pentru toţi pacienţii, indiferent de asigurare (şi în cazul în care pacientul nu este asigurat). Contribuţia procentuală din venitul asiguratului va fi calculată la venitul total al acestuia, care include şi venituri din cedarea folosinţei bunurilor, agricultură, investiţii etc..

Programele naţionale de sănătate (precum cele de oncologie sau HIV/SIDA) vor funcţiona după aceleaşi reguli ca până acum. Ele vor fi în continuare finanţate şi administrate exclusiv din fonduri publice şi de către Ministerul Sănătăţii sau CNAS, după caz. Suma alocată acestor programe este stabilită anual prin legea bugetului de stat.

 

Scutirea de la asigurare

 

Există mai multe categorii de persoane care vor beneficia de asigurare medicală, fără a trebui să contribuie la Fondul de Sănătate.

  1. Copiii şi tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt studenţi.

  2. Persoanele care au dreptul la ajutor social.

  3. Pensionarii cu venit lunar sub 740 de lei.

  4. Gravidele şi lăuzele.

  5. Persoanele cu handicap.

  6. Soţul, soţia sau părinţii fără venituri proprii, doar dacă un membru al familiei achită suplimentar 5,5% din salariul minim brut.

 

Asiguratorii

 

O piaţă de cinci miliarde de euro se deschide pentru companiile private de asigurări, această estimare valorică fiind doar una iniţială. Specialiştii din domeniu sunt de părere că potenţialul de creştere a pieţei este foarte mare şi foarte rapid. Pentru a putea avea acces la noul sistem, asiguratorii vor trebui să îndeplinească mai multe criterii:

  1. Portofoliul internaţional al companiei trebuie să cuprindă cel puţin un milion de asiguraţi în sistemul medical.

  2. Cifra de afaceri în acest sector trebuie să fie de minimum 250 de milioane de euro.

  3. Companiile de asigurări nu vor avea dreptul să refuze clienţi la încheierea unei asigurări, pe baza criteriilor ce reies din istoricul medical al persoanei respective.

 

Spitalele

 

Noua lege a sănătăţii prevede în forma ei actuală posibilitatea ca spitalele să fie organizate sub forma unor instituţii publice, a unor fundaţii, asociaţii sau societăţi comerciale. Indiferent de forma de organizare, spitalele devin autonome din punct de vedere financiar. Ele vor fi nevoite să îşi acopere cheltuielile de funcţionare din serviciile medicale decontate.

Textul propunerii legislative prevede, în continuare, catalogarea unor unităţi spitaliceşti "de interes naţional", care pot primi fonduri suplimentare de la bugetul de stat. Aceasta este una dintre cele mai importante critici ale FMI şi ale Băncii Mondiale, care nu a fost luată în considerare la definitivarea propunerii. Instituţiile internaţionale atrag atenţia asupra posibilităţii exercitării unor presiuni politice în aceste spitale.

În cadrul spitalelor, medicii vor putea să îşi negocieze salariile. Pentru unităţile care tratează pacienţi asiguraţi exclusiv pentru pachetul de bază de servicii medicale, grila de salarizare adoptată de Ministerul Sănătăţii reprezintă nivelul minim de venit aplicabil în acel spital.

Un aspect pozitiv este limitarea cheltuielilor cu personalul la 70% din cuantumul decontărilor din Fondul de Sănătate. Se naşte astfel premisa plafonării creşterii costurilor cu personalul nemedical supradimensionat din majoritatea spitalelor româneşti.

 

SEMNE DE ÎNTREBARE

 

Pachetul de bază

 

Ce servicii medicale va primi un asigurat român, în schimbul contribuţiei obligatorii la Fondul de Sănătate? De răspunsul la această întrebare depinde, de fapt, întreaga reformă sanitară din România. Atât FMI, cât şi Banca Mondială au criticat propunerea legislativă şi ne-au transmis că am pus carul în faţa boilor. Fără un pachet de bază bine definit, asiguratorii privaţi nu pot să conceapă o serie de pachete complementare despre care se vorbeşte ca fiind sursa suplimentară de bani la Fond. Fără pachetul de bază nu se poate stabili cu exactitate nivelul procentual al contribuţiei din veniturile personale ale asiguratului. Fără un pachet de bază nu se pot calcula proiecţii financiare de sustenabilitate, un alt punct criticat dur de cele două instituţii internaţionale.

 

Medicul de familie

 

Legea de reformare a sistemului sanitar atribuie medicului de familie un rol central în noua arhitectură. Instituţia medicului de familie va trebui să reprezinte serviciul medical de prim contact cu sistemul pe care un asigurat îl va avea. Acest rol atribuit medicului de familie înseamnă, de fapt, că medicul de familie ar trebui să devină un gardian al utilizării eficiente a resurselor din sistemul de asigurări. El va trebui să decidă pe baza unor criterii extrem de stricte care va fi parcursul pacientului în interiorul sistemului medical, pentru a asigura un tratament optim al acestuia şi o alocare raţională a resurselor financiare limitate.

Legea nu prevede însă niciun mecanism care să îl sprijine pe medicul de familie în acest sens. De asemenea, textul propunerii nu avansează nicio metodă de responsabilizare a asiguratului şi nici o măsură de penalizare a unui medic specialist, de exemplu, care acceptă să trateze pacienţi în afara urgenţei, în loc să-i trimită pe aceştia la medicul de familie.

Cheia funcţionării noului sistem este responsabilizarea tuturor actorilor implicaţi. Deocamdată, autorii proiectului de lege nu au propus nimic în acest sens.

 

Colectarea contribuţiilor

 

În actuala formulă, legea propusă prevede că ANAF va fi responsabilă de colectarea contribuţiilor şi virarea acestora într-un cont administrat de CNAS. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate va distribui apoi fondurile către companiile private de asigurări.

Istoria sistemului românesc de asigurări medicale ne demonstrează însă că singura perioadă în care Fondul de Sănătate a avut un excedent la finele exerciţiului bugetar a fost anul înfiinţării (1999). Formula de colectare de atunci prevedea ca strângerea banilor să fie atribuţia celui care îi administrează.

Apare aşadar întrebarea firească: de ce nu colectează CNAS contribuţia asiguraţilor? Mai mult, de ce nu revine această atribuţie companiilor private? Prin mecanismul complicat propus de lege nu se realizează o descentralizare, respectiv o privatizare adevărată a sistemului sanitar. În plus, colectarea fondurilor de către asiguratorii privaţi ar reprezenta un prim pas binevenit de detaşare faţă de conceptul extrem de păgubos al bugetului consolidat al statului. Mulţi pacienţi se întreabă ce se întâmplă cu banii pe care ei îi plătesc pentru asigurări medicale. Răspunsul e simplu: ei se duc întâi într-o găleată comună, pentru a fi apoi distribuiţi după nevoi şi în alte părţi decât exclusiv în sistemul sanitar.