Franţa: Tot mai mulţi funcţionari publici lucrează şi în sectorul privat

Cum se explică acest lucru şi ce alte meserii fac funcţionarii francezi? Vasile Damian:

Avem pentru pentru început o cifră pentru a măsura amploarea evenimentului: în 2010, cererile funcţionarilor francezi de a putea derula încă o activitate, în sectorul privat, au crescut cu 60% faţă de anul precedent. O altă cifră, pentru a o relativiza pe prima: este vorba totuşi doar de circa 2500 de agenţi şi serviciul public care au înaintat o astfel de cerere. Statisticile sunt bazate pe faptul că, din 2007 încoace, orice funcţionar care vrea să-şi creeze o firmă proprie trebuie să treacă înainte prin faţa unei comisii de deontologie care-i dă sau nu undă verde. Începând cu 2001, creşterea procentului persoanelor ce au două locuri de muncă - unul la privat altul la stat - ar putea fi şi mai importantă, întrucât un nou statut apărut prin decret în ianuarie nu-i mai obligă pe respectivii să treacă prin faţa comisiei dacă exersează „o activitate secundară”.

Să ne întoarcem însă la raportul din 2010 şi să vedem ce sectoare de activitate au fost alese de cei 2500 de funcţionari. Evantaiul este foarte variat, dar lucrul în comerţ, restaurante şi hoteluri ocupă primul loc. Când spunem comerţ, e vorba cu precădere de comerţul pe internet cu obiecte sau alimente fabricate de funcţionar. Activităţile de coaching, de masaj sau de meditaţie - reunite generic sub numele de „sector sanitar” sau „îngrijiri personalizate” - ocupă însă şi ele un loc de frunte în activităţile funcţionarilor francezi. Nu lipsesc din aceste munci, exersate în paralel cu cele publice, nici service-ul IT, crearea de site-uri internet sau acordarea de sfaturi juridice.

Primii angajaţi din sectorul public care cer voie să lucreze şi în privat sunt cei din Ministerul Educaţiei. Era oarecum şi de aşteptat, învăţătorii şi profesorii fiind consideraţi lucrătorii cu cele mai puţine ore de lucru la locul de muncă - adică la şcoală - chiar dacă munca lor nu se rezumă doar la predatul orelor în clasă. Pe locul doi pe lista candidaţilor la al doilea serviciu se clasează funcţionarii din Ministerul Economiei şi Finanţelor, iar pe locul trei sosesc cei de la Interne. Semn poate că poliţia franceză n-are destulă treabă de făcut pe străzile şi în comisariatele din ţară.

De precizat că legea franceză le permite acestor curajoşi antreprenori să nu-şi ia doar jumătate de normă la stat ca să poată lucra în privat, ci le dă voie să lucreze cât vor în privat după ce şi-au făcut bineînţeles norma întreagă la stat. Fără îndoială că criza economică i-a încurajat pe mulţi funcţionari să-şi găsească astfel un mod de a-şi suplimenta veniturile.