Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Toată lumea spune „Da sigur, să vii să colaborezi şi să scrii cu noi”

Aţi fost invitat să scrieţi capitolul de Urgenţe din lege? Aţi întârziat publicarea proiectului de lege? Care vi par pericolele la adresa sistemului dacă legea ar fi adoptată în formula actuală? După demisie aţi fost chemat totuşi să colaboraţi la prevederile legale propuse? - Acestea sunt întrebările la care doctorul Raed Arafat răspunde într-un interviu acordat RFI.

 

LDC: Aţi spus în mai multe rânduri că nu aţi putut să vă exprimaţi obiecţiile pe capitolul asistenţei medicale de urgenţă în procesul de elaborare a legii. Pe de altă parte, domnii Vlădescu şi Duţă afirmă că v-au invitat să scrieţi dumneavoastră capitolul de Urgenţe din lege şi că i-aţi fi refuzat.

Raed Arafat:

Îmi pare foarte rău, nu. Nu am fost invitat niciodată să scriu eu capitolul de Urgenţă. Când au început discuţiile capitolul respectiv era deja scris într-o formă iniţială care după asta a mai căpătat o nouă formă luând mai multe chestii prin copy/paste şi punându-le acolo, dar care scoase din context din vechea lege în noua lege nu mai aveau impactul pe care îl aveau sau aveau un impact chiar pervers în cazul în care se aplică noua lege.

Dau aici un singur exemplu: când menţionezi echipaje de „tip SMURD” şi scoţi din contextul legii actuale care are un capitol întreg despre organizarea SMURD şi colaborarea dintre două ministere (al Sănătăţii şi cel de Interne) deja s-a interpretat şi deja s-a arătat în diferite articole scrise de diferite persoane că „de ce să nu apară echipaje tip SMURD private?” (...)

Problemele oricum sunt probleme de concept în această propunere şi de viziune faţă de ce a fsot până acum concept şi viziune în sistemul de urgenţă. În perioada respectivă s-a lucrat de către o comisie cu anumite persoane. Când s-a ajuns la discuţii la minister într-adevăr au avut loc două discuţii destul de tensionate pentru că se insista foarte mult să se păstreze cu ce s-a venit. Şi nimeni nu vrea să accepte că în Urgenţă, dacă ceva merge, haideţi să nu-l afectăm, să nu-l impactăm, să nu-l stricăm şi să vedem ce se întâmplă cu restul. Lucru care ulterior a venit şi în punctul de vedere consolidat al FMI, CE şi BM.

După o primă discuţie în care mai mult a fost o punere la zid către sfârşit a doctorului Arafat, a doua discuţie a fost la fel în prezenţa nu numai a ministrului, ci a mai multor persoane din minister la nivel de direcţii, şi atunci da, mi-am cerut scuze şi am zis că în condiţiile astea noi nu discutăm de argumente. Pentru că ceea ce am cerut era: 1. să vedem un studiu de impact pe partea de Urgenţe pentru că nu vorbeam de restul şi o fundamentare reală de ce avem nevoie de acest lucru. Pe bază de date pe care ministerul le are oricum şi ştim ce se întâmplă în sistem, nu cum s-a declarat că în sistem nu ştim. Asta a declarat chiar preşedintele Casei zicând că sistemul nu e controlat şi nu e monitorizat. E fals. Sunt două ministere care controlează acest sistem.

Şi atunci ulterior a venit un mesaj cum că doctorul Arafat să nu mai participe la şedinţele din minister. Nu erau şedinţele comisiei, erau cele din minister care trebuia să îşi spună punctul de vedere. La aceste discuţii nu a mai participat doctorul Arafat, iar colegii din minister şi-au exprimat punctul de vedere ca sistemul de urgenţă să rămână totuşi neimpactat la momentul actual. Chiar o propunere a plecat de la minister cu nişte modificări propuse asupra formei comsiei şi în aceste propuneri era scris ca legislaţia urgenţei să fie adoptată aşa cum e ca să păstrăm evoluţia sistemului. Toate aceste aspecte au fost respinse de şeful comisiei şi am ajuns în situaţia în care, din păcate, suntem acum.

LDC: Domnul Vlădescu afirmă că întârzierea publicării legii pentru dezbatere publică s-ar datora dumneavoastră.

R.A.: Îmi pare foarte rău, cred că domnul ministru a declarat că nu este adevărat. Doctorul Arafat nu este decidentul în minister. Decidentul este un ministru. Arafat poate să zică un punct de vedere, nu poate să zică asta sau asta. Asta s-a datorat unor discuţii la alte nivele pe toată legea nu numai pe partea Urgenţei. Acolo într-adevăr au fost întârzieri pentru că lumea politică (..) totuşi a avut nişte temeri şi nişte comentarii. Din cauza asta s-a întârziat şi, în final pot să spun, pe bună dreptate, pentru că întrebarea principală era nu prea sunt fundamentate lucrurile. Şi încă un motiv pe care nu trebuie să-l uităm este că toată lumea aştepta comentariile care trebuiau să vină de la FMI şi de la BM care au venit cam cu vreo – şi nu vreau să dau informaţii greşite – cam la vreo două săptămâni înainte să fie pusă legea pe site. Doctorul Arafat nu avea cum să-i comande unui ministru să nu pună legea pe site.

LDC: Ce se va întâmpla cu personalul din sistemul de urgenţe dacă legea trece în forma actuală?

R.A.: Există un raport la ministrul sănătăţii în acest sens pe care domnia sa poate să-l trimită unde doreşte. Raportul este acolo deja de câteva zile. Comisia de Urgenţă a analizat situaţia prin prisma datelor pe care le avem, a experienţei şi a unor situaţii care au mai fost în alte părţi.

Vă dau un exemplu şi este un calcul matematic în final. SMURD depinde de două entităţi. Prima este ISU, respectiv pompierii. A doua este Unitatea de Primiri Urgenţe (UPU), adică spitalul. UPU asigură cheltuielile medicale inclusiv medici şi asistenţe pe maşini de terapie intensivă. Sunt mai multe judeţe care au astfel de maşini şi noi nu am creat astfel de echipaje decât acolo unde am ştiut că putem menţine o calitate net superioară în acest sens. Şi tot UPU finanţează tot ce este medical pe maşinile de prim ajutor care sunt exclusiv cu personal paramedical.

La momentul actual, UPU au o lipsă de 42% medici din ce este prevăzut ca număr care trebuie să existe în ele din cele 67 de UPU finanţate din bugetul de stat. Acum câţiva ani lipsurile erau mult mai mari însă înlocuirea este foarte lentă. Pentru că pregătirea este de 5 ani pentru un medic specialist în urgenţă în conformitate cu regulile de la UE. Un rezident putem folosi abia când ajunge în a doua parte din anul III sau în anul IV pentru a face gărzi singur pe maşinile de urgenţă sau în UPU.

Conform noii legi vom deschide sistemul către competiţie fără a ne mai uita dacă este public sau privat, ci doar omologat. Între UPU vor fi tentative clare din partea sectorului comercial să-şi dezvolte UPU ca să acceseze fondurile publice. Aici este toată problema pentru că actualmente ei pot să aibă în sectorul privat, dar bineînţeles, urgenţa nu e profitabilă în sectorul privat. Dacă obţii fonduri de la stat poate să devină profitabilă.

Şi atunci personalul s-ar putea să plece din UPU actuale adâncind criza de personal care este acolo. Teama noastră este că în UPU s-ar putea să ne trezim cu o lipsă mai mult sau mai puţin acută de personal care să nu ne permită sa facem activitatea cum trebuie. Cum UPU în multe judeţe răspunde de acoperirea medicilor pe maşini de terapie intensivă mobilă şi pe elicoptere este posibil ca unele unităţi să trebuiască să retragă medicii sau să diminueze activitatea lor ca să poată deservi activitatea din spitale mai bine. (...)

LDC: Aţi primit vreo invitaţie pentru a colabora totuşi la noua lege după ce v-aţi înaintat demisia?

R.A.: Bine, toată lumea spune „Da sigur, să vii să colaborezi şi să scrii cu noi”. Acuma trebuie să vorbim foarte clar aici şi eu nu sunt un om, cum unii au încercat să spună, absolutist, stângist sau aşa mai departe. Am nişte principii clare despre sistemul de urgenţă şi acesta e şi motivul, cred, pentru care am ajuns să nu ne înţelegem cu comisia care vrea să vină cu principii total altfel. Din cauza asta la un moment dat am zis că decizia finală e politică şi, dacă legea asta va trece, vor trebui să o aplice cei care au avut viziunea nouă pe ea. Este cu totul alt drum de dezvoltare a sistemului de urgenţă, nu neapărat mai bun decât cel de acum. S-ar putea să fie chiar cu mult mai multe hopuri care o să apară pe parcurs.

Sunt propuneri, normal! Eu am însă o teamă aici şi trebuie să o clarific. Dacă discuţiile sunt ca până acum „Poftim, asta vrem noi. Asta faceţi. Şi cine nu face exact aşa cum vrea comisia (...) înseamnă că nu e bine ce face” înseamnă că o să fie o chestie de marionetism. Adică te duci acolo ca să scrii ceva tot în sensul acela, dar nu cumva să-ţi spui părerea ta că nu e bine. Atunci s-ar putea să fiu o piedică pentru dezvoltarea legii pentru că eu nu pot să mă opun politicului. Eu tot trebuie să-mi spun punctul de vedere, dar politicul va lua decizia. Şi dacă asta e decizia – să pui pe cineva care nu crede în asta să scrie un demers – o să fie o singură chestie aici: la sfârşit să poată spune „Tu ai fost în comisie cu noi, înseamnă că eşti de acord”.

Nimeni nu va spune la sfârşit fiecare ce părere a avut. Va fi o listă de oameni care au participat la realizarea acestui lucru şi automat lumea va crede că ai fost de acord cu acel lucru. (...) Dacă sunt consultat, automat îmi spun punctul de vedere, dar trebuie să ştiu în ce context. Sunt deja de mult timp în sistem ca să ştiu cum aceste lucruri pot fi interpretate. (...)

Sunt mulţi colegi care ştiu foarte bine ce e de făcut. Nu este obligatoriu să iau eu parte la elaborarea unor norme pe o propunere legislativă care e un tabu. Propunerea va trebui să meargă aşa mai departe dacă în această dezbatere nu se va convinge cineva brusc că nu-i bine. Şi atunci să mp duc să scriu norme sau ceva acolo şi să vină alţii să zică „Da, ai participat”, prefer să fiu în afară. Să zic un punct de vedere sunt dispus. Dacă se ţine cont de el bine, dacă nu, nu. Dar să nu mi se spună că am participat, deci că am fost de acord cu ce se face.

Raed Arafat intervievat de Laurenţiu Colintineanu