Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Părinţii şi bunicii: cum pot face front comun pentru a creşte copiii fără bătaie

diana-stanculeanu.jpg

Diana Stănculeanu

O vorbă veche spune că „cine nu are bătrâni, să-și cumpere”. Aceasta vorbă este valabilă şi în cazul educaţiei copiilor, dacă bunicii şi părinţii reuşesc să armonizeze tehnicile de educare a copiilor, arată expertiza Centrului de educaţie emoţională şi comportamentală pentru copii (CEECC) din Bucureşti, centru de consiliere gratuită pentru copii, părinţi şi specialişti înfiinţat de Salvaţi Copiii.

Experiențele legate de prezența bunicilor în viața nepoților sunt nuanțate: pe de o parte există recunoștinta părinților pentru căldura și dragostea necondiționată pe care bunicii o dau nepoților, pentru confortul emoțional pe care aceștia îl simt la muncă știind că bunicul și bunica au grijă de micuți. Pe de altă parte, educarea şi disciplinarea celor mici pot crea complicații, atât în relația bunici-nepoți, cât și în relația bunici-părinți. Aceste complicaţii sunt de obicei generate de:


Diferenţa de valori între generaţii şi aderenţa puternică a bunicilor la valorile propriei generaţii, fapt ce duce la respingerea unor aspecte ale realităţii curente.

  • Diferenţa şi inconsistenţa metodelor de educaţie utilizate de bunici şi părinţi. Sunt frecvente, aşa cum ştim, situaţiile în care bunicii – o dată părinţi exigenţi – devin excesiv de permisivi cu nepoţii şi cu regulile impuse de părinţi

  • Rămăşiţe de frustrări şi neînţelegeri din timpurile în care actualii bunici erau părinţi şi părinţii de azi erau copii. În astfel de situaţii se găsesc bunicii care încearcă să îi facă pe copiii lor să nu mai repete cu nepoţii greşelile trecutului. Adesea părinţii afirmă că nu se vor purta niciodată cu copiii lor aşa cum părinţii s-au purtat cu ei în copilărie. Şi totuşi, aceşti adulţi pot cădea în capcana trecutului şi a propriei educaţii, tratându-şi copiii exact la fel cum au fost crescuţi. În aceste cazuri se întâmplă adesea să stârnească reproşuri din partea unor bunici îmblânziţi o dată cu trecerea timpului.

Situațiile cele mai complicate sunt generate de schimbarea profundă a unora dintre regulile și metodele de creştere ale copiilor, respectiv cele care au legătură cu pedeapsa corporală și manifestarea afecțiunii față de acesta. Conform „învățăturilor vechi”, bătaia era ruptă din rai, „unde dădea mama creştea”, iar copilul trebuia mângâiat doar în somn. Astăzi se ştie că aceste "instrucţiuni" au consecințe negative asupra dezvoltării copilului.

Aceasta este probabil nu doar cea mai semnificativă schimbare în setul de reguli legate de creșterea și educarea copiilor, dar și cea mai dificil de integrat, atât de către bunici, cât şi de către foarte mulți dintre părinți. Crescuţi „în stil vechi”, mulţi părinţi consideră în continuare că a „altoi” un copil din când în când și a limita comportamentele de afecțiune îl învață pe copil respectul față de autoritate și îl ferește de răsfăț.

 


Strategii anti-răsfăţ ce exclud bătaia

„Răsfățul” poate fi evitat prin cu totul alte metode decât bătaia sau comportamentul distant al părinţilor faţă de copii. Ele pot fi practicate atât de către bunici, cât şi de către părinţi:

1. Reguli și consecințe monitorizate cu consecvență. Răsfățul copilului nu are legătură cu a-i arăta copilului prea multă afecțiune, ci cu lipsa de consecvență în reacțiile comportamentale ale adulților față de același comportament problematic al copilului. Sunt frecvente situațiile în care pentru aceeași „boacănă” mama pregătește o sancțiune în timp ce bunica transmite mesajul că „nu e nimic grav, toți copiii fac asta”. Sau în unele familii, părinții decid că se mănâncă doar la masă, iar bunicii aleargă cu castronelul după nepoți, printre jucării sau în fața televizorului la desene animate. Poate par exemple banale, dar prin frecvența cu care apar devin problematice și tensionează relațiile de zi cu zi din familiile extinse.

2. Limite. Un copil este răsfățat atunci când părinții sau bunicii săi nu spun „NU” și nu pun limite, lăsându-se impresionați de lacrimile și rugămințile acestuia sau crezând că o copilărie fericită și sănătoasă înseamnă a-l lăsa pe copil să facă tot ceea ce dorește și a-i oferi tot ceea ce cere. Cei mai sensibili la această recomandare sunt tot bunicii care, după ce și-au consumat rezervele de „fermitate” în educarea propriilor copii, se lasă adeseori prea ușor impresionați și cedează chiar și atunci când părinții au pus limite clare: o jucărie în plus cumpărată din pensia bunicii, încă 20 de minute la televizor peste intervalul negociat, ceva în plus la banii de buzunar. Sunt încălcări ale limitelor pe care cei mai mulți dintre bunici le fac din dragoste, dar care îl învață pe copil că limitele sunt „flexibile” și supuse „negocierii”. Părinții sesizează primii consecințele negative ale acestei situații (copiii vor fi tentați să testeze limitele, prin provocări sau negocieri nesfârșite, care consumă timp, energie și nervi). De aceea este important să se asigure că, alături de copii, și bunicii au înțeles importanța stabilirii și respectării limitelor.

3. Front comun.  Atunci când părinții și bunicii transmit mesaje diferite în legătură cu același comportament, copilul învață repede că daca ceva nu ”ține” la părinți, cu siguranță va „ține” la bunici și va aplica mereu aceasta strategie. Mesajele diferite venite din partea adulților relevanți pun la îndoială, în mintea copilului, credibilitatea și autoritatea acestora. Se spune adesea că cei mici îi „șantajează” pe adulți, în realitate însă ei nu fac decât să profite de situații plasate de adulții însăși într-o zonă de autoritate „gri”, supusă negocierii și compromisului.

Dincolo de aceste potenţiale surse de diferende, bunicii rămân cel mai adesea o sursă inegalabilă de iubire, căldură, blândețe, atașament și acceptare necondiționată de care orice copil ar merita să aibă parte. Prin comunicare autentică, toleranță, flexibilitate și conștientizarea faptului că, noi, adulții, suntem acolo pentru binele copilului, pot fi gasite soluţii pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, cu participarea bunicilor.

 

Articol de Diana Stănculeanu, psiholog şi coordonator al centrului Salvaţi Copiii CEECC, Bucureşti

 

Consiliere gratuită pentru părinţi şi copii în centrele Salvaţi Copiii

www.ceecc.ro Centrul de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copiii Bucureşti

www.consiliere-parinti.ro Centrele de Consiliere pentru Părinţi din Bucureşti, Iaşi, Suceava, Timişoara, Târgu Mureş