Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Vă modernizaţi voi sau vă modernizăm noi?

Modernizarea Franţei este unul din subiectele dezbătute în contextul campaniei electorale pentru prezidenţialele franceze. Iar unii comentatori cred că aceste alegeri reprezintă ultima şansă a Franţei pentru a se moderniza prin metode "interne", începînd cu votul cetăţenilor.

Imaginaţi-vă că mai mulţi vecini, patru, cinci sau şase, sună într-o zi la uşa dumneavoastră şi vă spun: "nu sunteţi destul de modern pentru imobilul nostru, aşa că există două soluţii, ori vă modernizaţi dumneavoastră, ori vă modernizăm noi".

Ceea ce pare aberant la nivel individual, a devenit de mult vreme o realitate la nivelul statelor şi al unor regiuni ale globului, la nivelul unor uniuni sau grupări de state.

La sfîrşitul secolului al XIX-lea Japonia s-a modernizat sub presiunea Occidentului şi mai ales a Statelor Unite. Japonezii au înţeles atunci că îi aşteaptă declinul, marginalizarea şi chiar un regim colonial dacă nu se modernizează rapid, ceea ce au făcut-o într-un ritm extrem de alert pentru a deveni ulterior prima economie asiatică şi a doua economie a lumii.

În ultimul sfert de secol China a efectuat acest viraj, detronînd Japonia de pe locul secund în materie de forţă economică.

În context de mondializare a economiei, de interdependenţă economică fără precedent, "modernizarea" echivalează cu o obligativitate. Iar pentru a reveni la întrebarea "vecinilor", ea se pune de fapt în felul acesta: "vă modernizaţi dumneavoastră de bună voie sau vă modernizăm noi cu forţa?"

Este exact ceea ce se întîmplă în Grecia, unde modernizarea statului şi a economiei greceşti se face acum cu ajutorul consilierilor europeni, sub presiunea şi controlul Uniunii Europene, a Fondului Monetar Internaţional şi a altor instituţii bancare internaţionale.

În ultimul număr al revistei L'EXPRESS, eseistul şi economistul liberal Nicolas Bavarez consideră că Franţa va fi declasată pe plan mondial dacă nu se modernizează de urgenţă.

Iar actualele alegeri prezidenţiale, spune el, sunt ultima şansă a francezilor de a se moderniza "pe baza unui vot al cetăţenilor şi nu constrînşi de pieţele financiare, prin punerea sub tutelă de către partenerii europeni ai Franţei sau de către Fondul Monetar Internaţional".

Mai rămîne de văzut ce înseamnă "modernizare" în actualul context.

Fără îndoială, a te "moderniza" înseamnă astăzi a accepta să munceşti mai mult, să ieşi la pensie mai tîrziu, să te lansezi mai degrabă în sectorul privat decît să visezi la confortul sectorului public, să nu aştepţi nimic de la stat (şi mai ales de la statul providenţă), să te reciclezi profesional cît mai des cu putinţă, să recurgi la noile tehnologii de comunicare şi să accepţi flexibilitatea muncii ca pe un atuu, să înveţi cîteva limbi străine, să fii mereu viu, prezent, treaz, prompt, cu iniţiativă, competitiv, energic, asimilînd din mers şi neobosit 24 de ore din 24 dacă se poate.

Este concepţia curentului liberal în materie de modernizare. Ce ar trebui să facă însă societatea cu oamenii care nu au aceste aptitudini şi capacităţi, din diverse motive, fie că nu sunt foarte înzestraţi de la natură pentru competiţie sau pur şi simplu pentru că nu au noroc? Iată o întrebare la care răspunsurile nu sunt de loc clare…