Oslo şi Utøya au fost uitate?

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

În Germania numărul infracţiunilor politice violente a crescut anul trecut. Asta rezultă din raportul anual al Oficiului Federal pentru Protecţia Constituţiei (Verfassungsschutz, VS http://www.verfassungsschutz.de/), precum se numeşte în R.F.G. serviciul de informaţii interne. Raportul a fost prezentat la Berlin de către ministrul de interne Friedrich şi de preşedintele Oficiului.

Potrivit raportului, anul trecut au fost înregistrate aproximativ 16.900 de infracţiuni săvîrşite de persoane aparţinînd scenei extremiste de dreapta. Faţă de anul 2010 numărul delictelor a crescut cu trei procente. Totodată se vorbeşte despre creşterea numărului de manifestări organizate de către asociaţii considerate radicale de dreapta. Astfel, în cursul anului 2011 au avut loc 260 de demonstraţii la care au participat reprezentanţi şi simpatizanţi ai unor organizaţii extremist-naţionaliste.

În raport se avertizează în mod special asupra pericolului de imitare a acţiunilor organizaţiei auto-intitulată Subterana Naţional-Socialistă (NSU). Anul trecut, autorităţile germane au descoperit autorii atentatelor teroriste comise de membrii organizaţiei amintite. Din motive rasiste, aceştia au ucis în cursul unui deceniu 10 persoane, opt turci, un grec şi o poliţistă germană.

Raportul Oficiului federal cît şi cel publicat de Oficiul din landul federal Saxonia Inferioară subliniază că o sumedenie de curente, mişcări şi organizaţii politice constituie o ameninţare a democraţiei şi a statului de drept. „Prejudecăţi şi convingeri devin elementele constitutive ale ideologiei urii, care în unele cazuri duc la declanşarea unei acţiuni îngrozitoare similare celei comise de Breivik în Norvegia“, a declarat ministrul de interne din Saxonia Inferioară.

În urmă cu un an, pe data de 22 iulie 2011, extremistul de dreapta, Anders Behring Breivik, a ucis 77 de persoane. Breivik şi-a motivat atentatul prin faptul că a dorit să tragă un semnal de alarmă faţă de fluxul de emigranţi din ţările islamice. Într-un manifest ideologic şi un video postat pe internet, Breivik a oferit explicaţii politice, istorice şi ideologice pentru ceea ce el numeşte lupta contra „multiculturalismului“ care ameninţă existenţa apusului.

În raportul Oficiului pentru Protecţia Constituţiei sunt exemplificate reacţiile unor organizaţii extremiste din Germania care verbal s-au distanţat de teroristul fanatic Breivik, dar care, în esenţă, propagă o ideologie similară, bazată pe xenofobie, rasism şi etnocentrism militant. Astfel, Partidul Naţional-Democrat din Germania (NPD) l-a calificat pe Breivik drept un „criminal nebun“.

NPD face parte din Frontul Naţional European căruia îi aparţine şi Noua Dreaptă din România. Ambele organizaţii se află pe o listă cu organizaţii înrudite, întocmită de Breivik pentru a sugera astfel anumite afinităţi ideologice.

Pînă la un punct, NPD-ul manifestă înţelegere cu acţiunea lui Breivik, afirmînd că cel mai mare duşman al popoarelor europene sunt guvernele lor. Ideea, răspîndită în diversele medii extremiste de dreapta, a fost articulată şi-n România de către pe senatorul Iulian Urban (ex-PDL) care a spus că nu Breivik a săvîrşit atentatul, ci conducătorii Uniunii Europene.

Breivik şi-a bazat aserţiunile violente pe modele istorice pentru a adăuga concepţiilor sale eclectice un surplus de susbstanţă ideologică. Astfel, i-a invocat drept modele pe Vlad Ţepeş şi pe Slobodan Miloşevici, consideraţi eroi pentru lupta lor dusă contra islamului. Fascinat de epurări etnice şi de deportările în Bărăgan, Breivik propune imitarea acestor operaţiuni, sugerînd înfiinţarea unui „stat al ţiganilor“ în sud-estul Europei. Totodată, cere expulzarea rapidă a tuturor musulmanilor din Europa. Breivik însuşi se consideră, pe undeva, un succesor al practicilor lui Ţepeş şi Miloşevici, văzîndu-se în fruntea ordinului arhaic al templierilor care ar fi luptat contra invaziei musulmane.

Breivik s-a inspirat şi din anumite scrieri neoconservatoare, prezentîndu-se ca susţinător al Israelului şi adversar neînduplecat al arabilor. În contrareacţiile venite din partea unor „neocons“ s-a respins orice legătură cu ideologia lui Breivik. Un neoconservator irlandez l-a calificat în consecinţă pe Breivik drept un „djihadist“ pe care justiţia ar trebuie să-l trateze ca atare.

Distanţări faţă de atentator au venit şi din partea unor organizaţii radicale de dreapta. Chiar dacă acestea au privit cu înţelegere motivele de acţiune a norvegianului. De exemplu, Tore Tvedt, fondatorul mişcării neofasciste norvegiene Vigrid, chemat ca martor la procesul lui Breivik, a declarat că norvegienii se află în faţa anihilării, iar ţara într-un proces de „balcanizare“.

Extremişti de dreapta din România, apropiaţi Naţionaliştilor Autonomi, s-au distanţat de Breivik din cauza simpatiilor evreieşti ale acestuia. Breivik nu poate fi calificat ca extremist de dreapta, argumentau radicalii români, fiindcă acesta fusese temporar francmason, ceea ce l-a descalificat ca „patriot“ şi l-a demascat ca „activist sionist“.

Avertismentele Oficiului pentru Protecţia Constituţiei faţă de recrudescenţa extremismului au dobîndit o actualitate stringentă, dacă privim evoluţia şi din ţări ca Franţa şi Grecia.

La recentele alegeri, partidele naţionaliste, Frontul Naţional şi Chrysí Avgí (Zorii aurii), au înregistrat acolo succese remarcabile. Se pare, că şi alegătorii din cele două ţări au uitat tragedia provocată de fanaticul exaltat norvegian anul trecut, votînd pentru partide care-şi bazează ideologia pe etnocentrism, xenofobie şi islamofobie militantă.