Cazul Breivik, o pedeapsă prea blândă?

De altfel, reacţiile au fost imediate şi multă lume se întreabă, pe Internet de exemplu, cum e posibil, doar 21 de ani de închisoare pentru cineva care a ucis cu sânge rece 77 de persoane, majoritatea adolescenţi măcelăriţi cu arme de foc? Aceasta este însă filozofia sistemului judiciar din Norvegia. Această ţară consideră că oricărui criminal trebuie să i se dea o şansă de reintegrare în societate. Pentru criminalii de drept comun, pedeapsa cu moartea a fost abolită în Norvegia încă din 1905. Iar în 1971 a fost abolită pedeapsa cu închisoare pe viaţă.

Totuşi, norvegienii au fost obligaţi să respecte normele internaţionale când vine vorba de crime împotriva umanităţii şi de genocide, drept pentru care a restabilit pedeapsa cu închisoare pe viaţă pentru aceste delicte. Până acum, însă, nici o persoană nu a fost condamnată în Norvegia din aceste motive. Iată de ce Breivik este condamnat acum doar la 21 de ani de închisoare, ceea ce poate părea aberant văzut dinafara Norvegiei.

Să reţinem, însă, că sistemul judiciar norvegian mai prevede o clauză şi că un individ precum Breivik riscă să rămână totuşi închis pe viaţă, în cazul în care condamnatul este considerat ca fiind în continuare periculos pentru societate.

Norvegienii răsuflă uşuraţi

Norvegienii ies dintr-un lung coşmar odată cu pronunţarea acestei sentinţe, întrucât mulţi se temeau că extremistul ar fi putut fi trimis mai degrabă într-un spital psihiatric, decât în puşcărie. Dezbaterea a fost de altfel foarte intensă în Norvegia, iar argumentul că un om normal nu poate totuşi ucide cu sânge rece 77 de persoane părea rezonabil. De altfel, unul dintre experţii în psihiatrie solicitaţi de tribunal a ajuns la concluzia că individul suferă de schizofrenie paranoidă. In cursul procesului său a izbucnit de altfel această controversă, legată de sănătatea sa mentală. Controversă complicată şi de faptul că Breivik a recunoscut că este autorul crimelor, dar le-a “justificat” ca fiind necesare pentru a proteja Norvegia de “multiculturalism”.

Din toate punctele de vedere, el rămâne un monstru, iar modul în care a ajuns la crimă pentru a-şi apăra teoriile rasiste ascunde încă unele enigme. Ar fi însă o monstruozitate ca Breivik să fie lăsat în continuare în contact, într-un fel sau altul, cu lumea exterioară. Lui i s-a interzis accesul la Internet, dar dispune de un computer, întrucât se consideră scriitor şi doreşte să-şi redacteze o autobiografie, dar pretinde că mai are şi câteva “cărţi” în lucru. Cu siguranţă că nu i-ar fi greu să găsească în străinătate un editor, în cazul în care i s-ar permite să-şi “exporte” manuscrisele. 54% dintre norvegieni consideră de altfel că Breivik dispune de condiţii de detenţie mult prea clemente: trei celule de opt metri pătraţi, una unde doarme, alta pentru exerciţii fizice şi alta unde lucrează.

Astăzi, când a auzit verdictul, Breivik a surâs. El se temea de fapt că trimiterea sa într-un spital psihiatric i-ar fi putut, cum spune el, “compromite” ideologia.