Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Paris - incluziune socială prin cultură

Sâmbătă se joacă în sala Chaillot din Paris piesa de teatru "Noéplanète" pusă în scenă de Arpad Schilling, ocazie cu care ziarul Libération propune o dezbatere despre integrarea romilor cu cunoscutul regizor ungar.

La terminarea celui de-al doilea ràzboi mondial, industrialziarea socialistà a ales o cale fàrà echivoc pentru tiganii maghiari: ca sà-si câstige traiul, ei au trebuit sà intre în industrie sau în mine. Timp de 40 de ani, majoritatea tiganilor din Ungaria a luat-o asadar pe calea asimilàrii, povesteste Arpad Schilling. Ràdàcinile, modul de viatà si traditiile au càpàtat tot mai putinà importantà. Ungaria de atunci a tràit perioada ei cea mai putin rasistà pentru cà principiile comunsimului international nu prevedeau antagonisme culturale sau economice între proletari. Dupà schimbarea regimului, societatea ungarà s-a dislocat, sute de mii de persoane si-au pierdut locul de muncà. Printre acesti someri s-au regàsit si muncitori de origine romà care s-au regàsit totodatà departe de mediul lor cultural. Lupta pentru supravieturie a început atunci, iar legàturile familiale si originile au devenit esentiale. Fortele politice la putere au descoperit astfel un potential urias de agitat penru a întàrâta instictele cele mai primare ale alegàtorilor. Din 2000 încoace, se aud tot mai des discursuri de campanie pe fatà rasiste. Astàzi, un partid de extremà dreaptà a càrui ideologie îi exclude pe tigani, este prezent în parlamentul de la Budapesta.

In Ungaria, circa 8 la sutà din populatie este de origine romà, o mare parte din acesti oameni tràind din ajutoare sociale. Unul din principalele obiective ale actualului guvern este sà reducà pe cât se poate numàrul persoanelor care beneficiazà de aceste ajutoare. Ori fàrà muncà si fàrà ajutoaer sociale, delincventa devine inevitabilà. O delincventà ce alimeteazà discursul politic al extermei drepte si care-i îngroasà rândurile. Grupuri paramilitare invadeazà tot mai des stràzile satelor si bagà frica în tigani. Dacà nu facem ceva, un ràzboi civil este imaginabil, avertizeazà regizorul Arpad Schilling într-un text publicate de ziarul francez Libération. Si ce-i de fàcut, care-i solutia? se întreabà acelasi om de teatru.

In primul rând trebuie insistat mai mult pe educatia care integreazà, trebuie datà apoi mai multà autonomie colectivitàtilor locale pentru ca sà aibà initiative noi si sà le gàseascà altceva de lucru decât sà taie iarba. In sfârsit, ar trebui sà se încurajeze o mai bunà tratare a chestiunilor legate de tigani în mass-medile publice. Trebuie sà întelegem - si sà ne facem întelesi - cà tiganii sunt, independent de originile lor, cetàteni maghiari si ca atare apartin si ei majoritàtii. De o jumàtate de secol încoace tiganii maghiari au progresta de o manierà semnificativà pe calea integràrii. Continuarea acestui proces este însà actualmente paralizatà de atitudinea si limbajul societàtii majoritare, conchide Arpad Schilling. Un regizor prezent la Paris asadar la teatrul national de la Chaillot cu piesa "Noéplanète" în care se evocà dificila peregrinare a tiganilor în Europa.