Metroul din Londra a împlinit 150 de ani de existență

Corespondentul RFI la Londra, Petru Clej

În prima zi când linia Metropolitană a fost deschisă traficului de călători, 30000 de persoane s-au înghesuit să folosească serviciile pe ruta dintre Paddington și Farringdon, două stații situate la capetele de vest și respectiv de est ale centrului Londrei.

Inițial, trenurile erau trase de locomotive cu abur, ceea ce transforma călătoriile în adevărate încercări pentru pasageri în tuneluri. De abia în 1890 s-a introdus prima locomotivă electrică și ultimele locomotive cu abur au dispărut abia în 1961.

De la prima linie, dată în funcțiune acum 150 de ani, care măsura mai puțin de șase kilometri, rețeaua de metrou a Londrei s-a dezvoltat în continuu, ajungând azi la peste 400 de kilometri și 270 de stații, a treia ca lungime din lume după Beijing și Șanghai.

În primele decenii de dezvoltare, construirea de noi linii a generat haos în oraș, deoarece în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea metoda de construirea presupunea decopertarea și săparea de șanțuri.

Mii de imobile au fost expropriate pentru cauză de utilitate publică și demolate, iar traficul a fost perturbat pe străzi întregi, uneori timp de mai mulți ani.

Construcția a fost îngreunată și de nenumăratele rețele subterane de gaze și canalizare care au trebuit să fie evitate.

Dezvoltarea rețelei de metrou a contribuit la creșterea explozivă a populației, de la circa trei milioane în 1865, la peste opt milioane astăzi.

Datorită extinderii rețelei de metrou, au apărut noi suburbii, în care s-au mutat tot mai multe familii din clasa de mijloc, centrul în Capitalei rămânând să locuiască doar cetățenii foarte bogați sau cei foarte săraci.

Metroul face parte integrantă din istoria ultimilor 150 de ani ai Londrei. În timpul celui de-al doilea război mondial, stațiile de metrou au constituit adăposturi anti-aeriene pentru sute de mii de londonezi în timpul bombardamentelor germane.

La 7 iulie 2005 a avut loc cel mai grav atentat terorist de pe teritoriul britanic, când în trei trenuri de metrou și un autobuz au pierit 52 de persoane și alte peste 700 au fost rănite când patru atentatori suncigași s-au aruncat în aer.

În 1975 a avut loc cel mai grav accident, în stația terminus Moorgate, unde un tren nu a putut frâna și s-a izbit de un zid, provocând moartea a 43 de persoane, iar în incendiul la stația Kings Cross din 1987 au pierit 31 de persoane.

Metroul reprezintă principalul mijloc de transport din capitala britanică, nu doar pentru forța de muncă, dar și pentru turiști, sosiți aici în număr de peste 15 milioane în fiecare an. Anul acesta, pe data de 3 august s-a înregistrat recordul absolut de pasageri transportați – 4,4 milioane – în timpul Jocurilor Olimpice, găzduite de capitala britanică.

Viteza medie a metroului, inclusiv opririle este de 33 de km/h, de departe mijlocul de transport cel mai rapid în acest oraș congestionat.

Biletele sunt extrem de scumpe, cel mai ieftin tarif pentru biletele de hârtie fiind de 4,50 lire sterline, iar pentru cele achitate prin cartelă magnetică 2,10 lire. Copiii sub 10 ani și adulții peste 60 de ani – aceștia din urmă după ora 9.30 dimineața - au acces gratuit pe metrou.