Sistemul medical francez: public vs. privat

Există însă si clinici private de interes colectiv, care sunt administrate ca asociații neguvernamentale,  fie de fundații, fie de asigurările de sănătate în comun cu securitatea socială.

Spitalul are o misiune de serviciu public. Salariații săi sunt funcționari de stat, iar anumite prerogative sunt rezervate exclusiv spitalelor publice, cum ar fi: formarea medicilor, activitățile de cercetare sau grefele.

Așadar, o clinică poate fi condusă fie de un grup privat, fie de o asociație, caz în care trebuie să ajungă la o întelegere cu securitatea socială în privinta tarifelor practicate de medici.

Modul de finanțare al instituțiilor de sănătate publice și private diferă: spitalele publice primesc o sumă globală pe an pentru activitatea pe care au făcut-o, în timp ce clinicile sunt plătite de asigurările de sănătate în funcție de activitatea pe care o întreprind. O reformă a tarifelor va intra în vigoare în 2018 și urmărește o tarifare unică între spitalele publice si clinicile private.

Pacienții care aleg sistemul privat o fac din motive de confort și o mai mare disponibilitate a personalului, spitalele însă dispun de mijloace tehnice mai performante și nu practică depășirea tarifelor consultațiilor.

Bolnavii sunt cei care își aleg tipul de instituție în care vor să se îngrijească sau opereze. Pentru același act medical, fie că este făcut în spital fie că a fost practicat în clinică, se percepe însă acelasi tarif. Diferenta este că asigurarile nu vor plăti surplusul de tarif perceput de medicii din clinică, caz în care intervine asigurarea complementară.

În Franța există circa 3 mii de institutii de sănătate care spitalizează pacienti, împărtite aproape egal între cele trei categorii aminitite mai sus - spitale, clinici private cu scop lucrativ si clinici fără scop lucrativ. Securitatea socială este primul finantator al îngrijirilor spitalicesti: peste 90 la sută din cheltuielile medicale din sectorul public au fost astfel finantate si peste 80 de procente din cheltuieile din sectorul privat. Circa 40 la sută din totalul cheltuielilor de sănătate din Franta "se duce" pe cheltuielile de spital.

Ultimele luni au fost marcate în Franța de o polemică legată de depășirea onorariilor percepute de medicii din spitale. Trebuie știut că doctorii din spitale au voie maxim jumătate de zi, doua zile in fiecare săptămână - adică 20 la sută din timpul lor - să-l lucreze pe cont propriu chiar in interiorul spitalului. In acest răstimp ei pot cere pretul pietei pentru un act medical, singura obligatie pe care o au este de a declara aceasta actiune conducerii spitalului, spital căruia îi si plătesc o taxă,  circa 15 la sută din aceste onorarii. Sistemul a fost introdus initial pentru a-i atrage pe anumiti medici spre spitale dar apoi a fost extins luând asadar astazi forma unui salariu complementar.

Acest salariu, mai exact onorariu, trebuie să nu depăsească cu foarte mult tarifele în vigoare,  fixate de asigurările de sănătate. Ori polemica, încă netransata,  a plecat tocmai de la faptul că anumiti medici, mai ales la Paris, abuzează si cer sume astronomice pentru aceste activităti.