Francezii şi banii

Exemplul vine de sus. E o vorbă care se potriveşte perfect cu ancheta din Le Monde. Ziar care îl citeazà pe François Hollande care spunea în 2007 "nu-mi plac bogaţii". Acelaşi responsabil socialist, devenit între timp preşedinte de stat, a mai pus paie pe foc anunţând taxarea cu 75 la sută a veniturilor de peste un milion de euro pe an. "Stânga ar fi putut spune: vremurile sunt grele, toată lumea trebuie să facă un efort iar bogaţii unul şi mai mare. Ori stânga a preferat să joace pe antagonisme" deplânge un mare patron francez citat de Monde. "Sunt diabolizate atât reuşita cât şi banii" spune un altul. În fapt, mai toţi cei 15 patroni, industriaşi, sportivi sau moştenitori interogaţi de influentul cotidian francez, afirmă că se simt prost, unii sunt gata să plece temporar din ţară, alţii îşi continuă lupta aici. O singură excepţie în acest concert de critici, Pierre Bergé, fostul patron al firmei Yves Saint-Laurent. Multimilionarul este foarte fericit că poate contribui la efortul colectiv, el speră doar că decizia lui Hollande cu taxa de 75 de procente să fie doar provizorie, lucru ce a fost confirmat de preşedintele socialist încă mai de demult.

Dacă bogaţii se simt aşadar detestaţi, oare chiar francezii îi detestă pe bogaţi? se întreabă Le Monde. Răspunsul e ca de obicei în Franţa, ambiguu, contradictoriu. 76 la sută dintre francezi sunt de părere că e bine să vrei să câştigi bani, dar la fel de mulţi dintre ei - 78 de procente - estimează că a fi bogat e prost văzut.

Ce înseamnà să fii bogat în Franţa ? Să te numeri printre cei 5 la sută dintre francezi care câştigă mai mult de 5 mii de euro pe lună, sau printre cei 1 la sută care câştigă peste 10 mii sau printre cei 0,01 procente care câştigă mai bine de 82 de mii de euro pe lună, grup în care se află doar 5800 de persoane ? Potrivit unui sondaj de opinie, 66 la sută dintre francezi spun că a fi bogat înseamnă a câştiga mai mult de 5 mii de euro net pe lună. "Bani cu care nu eşti chiar foarte bogat", afirmă specialiştii.

Atracţia-repulsie a francezilor faţă de cei înstăriţi e o poveste veche, încă din secolul 18 sunt publicate texte în care cei cu bani sunt stigmatizaţi. Ca de obicei - aproape ca şi astăzi - sunt criticaţi bancherii, oamenii din finanţe şi discrepanţele dintre diversele venituri. În rândul clasei politice, nu există diferenţe de percepţie între dreapta şi stânga faţă de cei cu bani. Generalul de Gaulle îl critica pe Georges Pompidou că era bancher, Mitterrand se lua şi el de aşa-zisele "forţe ale banului". Nicolas Sarkozy a fost primul lider decomplexat, de unde şi porecla care i s-a dat "preşedintele bogaţilor". O etichetă ce i-a provocat parţial şi înfrângerea din primăvara trecută şi asta pentru că, spune un patron astăzi, "Sarkozy a erijat banul ca o valoare ori banul nu este o valoare". "Într-o societate contemporană din care au dispărut orice speranţe ideologice sau religioase, mai rămâne pasiune de a avea ceva. Tineretului de azi i s-a inoculat virusul reuşitei materiale" conchide un sociolog în ancheta publicată de Le Monde.