Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


#JeSuisCharlie - Mai multă libertate de expresie, răspunsul care trebuie dat asasinilor, spun confrații americani

ognianova1.jpg

Nina Ognianova

Emoţia este intensă în SUA, cu deosebire în rândul colegilor de breaslă a victimelor de la Paris. Paul Combs, unul dintre cei mai reputaţi caricaturişti politici americani, a ţinut să ne transmită sentimentele sale de compasiune şi solidaritate, de tristeţe împărtăşită în faţa acestei atrocităţi, iar Asociaţia Americană a Caricaturiştilor-Comentatori a reamintit lumii, într-o declaraţie,  că "Mai multă, nu mai puţină libertate de expresie este răspunsul care trebuie dat asasinilor. Retragerea presei de pe metereze nu face decât să încurajeze terorismul".

Corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor, a stat de vorbă cu  Nina Ognianova,  coordonator pentru Europa şi Asia Centrală al Comitetului Pentru Protecţia Jurnaliştilor cu sediul la New York

N.O: Acest atentat comis în inima Parisului, a lumii occidentale, arată că nicăieri libertatea de presă şi exprimare nu mai este la adăpost, că nimeni în lume nu mai este imun la pericole şi ameninţări.

Rep: Charlie Hebdo a  mai fost atacat în anul 2011 şi a trăit sub ameninţare de atunci încoace. Ce acţiuni de sprijin a organizat, în acest interval,  Comitetul pentru Protecţia Jurnaliştilor?

N.O: Am monitorizat şi popularizat toate atacurile şi intimidările care au vizat,  în anii din urmă, publicaţia Charlie Hebdo, cum ne-am ocupat şi de soarta tuturor instituţiilor mediatice care, oriunde în lume, au ales să deranjeze, prin opinie sau satiră,  ortodoxiile politice sau religioase.

Rep: Care este contextul acestui act barbar, cel mai sângeros de când peste 30 de jurnalişti au fost asasinaţi, în noiembrie 2009, în timpul campaniei guvernatoriale din Filipine?

N.O: În ultimii ani violenţa a lovit nu numai Charlie Hebdo, ci şi un cotidian precum Jyllands-Posten din Danemarca. Jurnalişti au fost intimidaţi sau chiar ameninţaţi cu moartea; unii au trebuit să trăiască ani de zile sub paza poliţienească. Este important de notat că jurnaliştii au devenit şi ţintele unor facţiuni guvernamentale sau non-guvernamentale.  În ultimii ani, ameninţările la adresa libertăţii de expresie s-au înmulţit considerabil, iar ultimii trei ani au fost cei mai violenţi de când Comitetul Pentru Protecţia Jurnaliştilor ţine evidenţa.

Rep: În această sumbră ierarhie de ameninţări, unde aţi plasa fundamentalismul islamic?

N.O: Ameninţările de natură fundamentalistă şi extremistă la adresa mass-mediei se înscriu, în ultimii cinci-şase ani, pe aceeaşi traiectorie de creştere substanţială. E un fapt demn de atenţie, pentru că aceşti extremişti, aceşti radicali, islamişti sau neafiliaţi unui grup religios anume, şi-au arogat dreptul de a hotărî ce trebuie să facă presa, au încercat şi încearcă să se erijeze în cenzori, să potrivească pe gustul lor dezbaterea publică, în special modul în care mass-media tratează subiecte religioase.  E, aceasta, o tendinţă extrem de alarmantă.

Rep: S-a spus despre Charlie Hebdo că exagerează, că viziunea sa absolutistă asupra libertăţii de expresie nu se potriveşte lumii de azi, că o doza de autocenzură, o înţelegere rafinată a limitelor, în special pe teme religioase, e un semn de înţelepciune editorială. Ce părere aveţi despre acest curent de gândire?

N.O: Este privilegiul redactorilor, al colectivelor redacţionale, să decidă în ce măsură doresc să forţeze nota, să abordeze sau nu subiecte delicate.  Nu încape îndoială că există  puncte sensibile, religioase sau etice, dar modul în care te raportezi la ele trebuie să fie, repet, de resortul exclusiv al redacţiilor. Putem fi sau nu de acord cu anumite decizii punctuale ale redacţiei Charlie Hebdo, dar sprijinim la modul absolut libertatea lor de expresie. Au avut şi au, categoric, dreptul de a publica ce vor.

Interviu cu Nina Ognianova, coordonator pentru Europa şi Asia Centrală al Comitetului Pentru Protecţia Jurnaliştilor