Numărul românilor și cel al francezilor care trăiesc în afara țării lor este asemănător, între două și trei milioane, dar comparația se oprește aici. Cele două sisteme de vot în străinătate sunt complet diferite. În primul rând, cetățeanul francez  trebuie să fie înscris pe o lista electorală. Înscrierea nu este din oficiu, ci alegătorul trebuie să facă singur demersul. Altfel spus, dacă un francez s-a mutat în străinătate, trebuie să anunțe consulatul din țara respectivă că are de gând să voteze acolo. Înscrierea pe lista consulară  este deci obligatorie pentru cei care vor să își exercite acest drept.  Pentru românii din străinătate, după cum știm, nu există liste permanente, ci doar liste suplimentare create în ziua votului.  În Franța, listele suplimentare pur și simplu nu există. Dacă în ziua votului pentru alegerile din Franța, un turist francez vrea să voteze la consulatul de la București, acest lucru este imposibil. « Tot ce putem să facem este să îl primim în ambasadă, să îi prezentăm reședința, dar în nici un caz nu poate vota», spune ambasadorul Franței în România, Francois Saint-Paul, el însuși fost director al Direcției pentru Francezii din Străinătate. 

Înscrierea pe listele consulare are și ea reguli stricte. Astfel, la alegerile din 2015 nu pot vota decât alegătorii care s-au înscris până la data de 31 decembrie 2014. După cum spunea Sylvain Riquier, director adjunct în cadrul Direcției pentru francezii din străinătate, în clipa de față are loc o dezbatere în Franța pentru ca înscrierea pe liste să poată avea loc cât mai aproape de data alegerilor. 

800 de secții de vot pentru 1 milion de francezi

Ce se întâmplă însă cu francezii care se află în străinătate în ziua alegerilor și nu sunt înscriși pe listele consulare ? Ei pot vota prin procură, adică înainte de plecare lasă unui apropiat o procură, semnată în fața unui polițist, jandarm sau angajat al primăriei. Țară cu administrație de tradiție, Franța se pregătește din timp pentru alegeri. « Ca să organizez alegerile prezidențiale din străinătate în 2012, am fost numit în funcție în 2010» își aminteste Francois Saint-Paul.  Organizare înseamnă în primul rând stabilirea numărului de secții de vot în străinătate. La ultimele alegeri prezidențiale au existat aproape 800 de secții de vot în străinătate pentru aproximativ 1.100.000 de votanți potențiali (la alegerile din decembrie, România a avut aproximativ 400 de birouri de vot). «Ideea e să faci o secție de votare pentru aproximativ 1200 de alegători, chiar dacă știi că în unele regiuni nu va exista interes mare pentru scrutin». Într-adevăr, interesul francezilor din străinătate pentru alegeri poate fi comparat cu cel al românilor : la europarlamentare vin cam 10 %, la alegerile legislative spre 20 % iar la cele prezidențiale 40 %. La o cincime din secțiile de vot  au venit însă şi mai puțin de o sută de votanți. Franța estimează însă că numărul francezilor din străinătate crește cam cu trei la sută în fiecare an, astfel încât la următoarele alegeri prezidențiale, din 2017, este posibil că numărul secțiilor de votare să ajungă la o mie. 

Votul prin corespondență – un eşec

Foarte interesant este că Franța a încercat votul prin corespondență, atât în interiorul țării, cât și în afara ei, dar a renunțat la acest sistem prin anii 70. « E un sistem complicat, scump, și nu extrem de fiabil », spune Sylvain Riquier. « Existau cazuri în care primeam voturi prin corespondență asupra cărora aveam dubii, cum ar fi ale unor pensionari dintr-un cămin pentru vârstnici care votau toți cu același partid ».  Ca și alte state, Franța testează acum votul electronic, dar și acesta e « un sistem complex și greu de pus în practică », afirmă Francois Saint-Paul și trebuie luate în calcul « toate constrângerile organizatorice, care nu sunt puține».

Votul francezilor din străinătate este unul scump. E dificil de făcut calculul, dar numai cheltuielile de organizare sunt de 10 milioane de euro. La acestea se adaugă cheltuielile cu salariile unor angajați precum și alte cheltuieli colaterale. Numai faptul că jandarmii își petrec o parte din timp înregistrând procuri pentru cei care nu sunt în localitate înseamnă 10 mii de ore de misiune pe teren în minus pentru jandarmerie în fiecare an. 

Experiența franceză, model pentru Romania ?

Poate fi acest model exportat şi pentru românii din afara granițelor ? E nevoie de o gândire complexă și coordonată între mai multe instituții. În primul rând, ar trebui constituite liste electorale pentru românii din străinătate (așa cum se întâmplă pentru cei din țară). E greu de crezut însă că toate constrângerile care funcționează în sistemul francez vor merge aplicate în cazul românilor,  cum ar fi de exemplu înscrierea pe liste până la 31 decembrie pentru alegerile de anul următor. 

După cum spunea însă Sylvain Riquier răspunzând unei întrebări din sală  « administrația franceză face tot acest efort pentru francezii din străinătate, care reprezintă doar 2,5 la sută din corpul electoral francez.  Românii din străinătate reprezintă cam 10 % dintre votanții români, deci statul trebuie să își facă o prioritate din asta». 

Ideea este că dosarul trebuie pregătit din timp și analizate toate aspectele «  Dacă nu aloci mijloace financiare suficiente pentru votul din străinătate, degeaba faci o lege bună și ai declarații mari, pentru că nu vei  rezolvă problema», prevestea ambasadorul Francois Saint-Paul. 

Sala a fost plină la seminarul organizat de ambasada Franței, printre participanți i-am văzut pe Ana Maria Pătru, președinta Autorității Electorale Permanente, Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului, Radu Carp, secretar executiv al PNL și Eugen Nicolicea,  ministrul pentru relația cu Parlamentul.  « Discuția a fost foarte interesantă și ne vom inspira din ea », a spus Eugen Nicolicea. Pe hol însă, un alt oficial român mi-a spus că e greu de crezut că autoritățile de la București se vor înhama la ceva atât de complex. « Cel mai probabil, la următoarele alegeri va fi păstrat același sistem ca și până acum, doar că va fi mărit sensibil numărul de secții de votare în străinătate ».