Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cum este viaţa romilor în Franţa

romi-tabere.jpg

Romii nu sunt doriţi în Franţa

Asociatia Amnesty International publică un nou raport despre situaţia romilor din Franţa. Sub titlul "Condamnaţi la pribegie", autorii raportului descriu cu precădere situaţia romilor de la Lille şi Lyon, cele două metropole franceze în care se concentrează un sfert din cei 20 de mii de romi veniţi din România şi Bulgaria şi abordează mai puţin situaţia din jurul Parisului unde se află mare parte din această populaţie.

O primă remarcă se impune: publicarea raportului Amnesty era prevăzută joi. Actualitatea, mai exact declaraţiile în cascadă făcute de câteva zile încoace de o serie de oameni politici - începând cu ministrul francez de interne Manuel Valls - i-au luat din scurt pe responsabilii de la Amnesty care au decis să ridice embargoul pe raport cu o zi mai devreme. Experienţa de pe teren a echipelor asociaţiei contrazice ultimele declaraţii ale politicienilor. Manuel Valls a spus de exemplu în repetate rânduri că doar o mică parte din romi doreşte în fapt să se integreze în Franţa.

Pierre Boisseleau, profesor într-o şcoalà din Lille, unde învaţă copii romi spune că întâlneşte zilnic familii care nu-i cer decât un lucru şi anume să-şi poată duce copiii la şcoală, să aibă un acoperiş deasupra capului şi să poată lucra. Aceşti oameni doresc să rămână în Franţa, vor să-şi scolarizeze copii aici şi să ducă o viaţă normală chiar dacă printre ei există fireşte şi unii care vor să se întoarcă acasă dar asta face parte din proiectele personale  ale fiecăruia, explică profesorul Boisseleau.

Raportul Amnesty despre "pribegia" romilor din Franţa a fost realizat în  12 tabere din Lille şi Lyon. Marion Cadier este cercetătoare pe lângă asociaţia internaţională. Ea denunţă felul în care aceşti oameni sunt trataţi:

 

« Persoanele întâlnite pe teren uneori nici nu-şi mai amintesc de câte ori au fost evacuate din tabără. Avem deci de a face cu expulzări repetate, oamenii sunt goniţi dintr-un loc într-altul condamnaţi să se reinstaleze ceva mai departe în alte tabere în care condiţiile sunt şi mai grele. Pentru aceste populaţii precaritatea devine deci şi mai mare: parcursul şcolar al copiilor este întrerupt, la fel şi tratamentele medicale. Romii sunt deci şi mai mult marginalizaţi şi menţinuţi în situaţii precare. »

 

Şi ce este de făcut, ce cere Amnesty International guvernului francez?

În primul rând trebuie pus capăt acestui ciclu infernal al expulzărilor forţate care nu lasă nicio şansă acestor oameni. Prima măsură ar fi deci instaurarea unor garanţii contra acestor expulzări forţate care, să nu uităm, încalcă angajemnetele internaţionale luate de Franţa în domeniul drepturilor omului.

Care sunt însă problemele cu care se confruntă aceşti oameni, de ce se plâng cel mai des? Problema principală este discriminarea cu care se confruntă aceste populaţii. Apoi, trebuie să recunoaştem că este greu să treci de la o zi la alta de la viaţa instabilă şi precară dintr-o magherniţă la o viaţă activă cu un loc de muncă. Trebuie deci luate şi aici o serie de măsuri şi mai multe proiecte ne-au demonstrat că dacă se fac eforturile necesare, când aceşti oameni sunt ajutaţi în timp, ei sunt foarte capabili şi au voinţa de a lucra şi de a se integra.

John Dalhuisen, directorul programului Europa la Amnesty International spunea în intervenţia sa că "practic de un an lucrurile nu s-au schimbat în Franţa". Cert, guvernul socialist a semnat în august 2012 o circulară interministerială destinată prefecţilor dar ea este aplicată foarte diferit de la o regiune la alta şi nu are nimic constrângător. El este de părere că prin declaraţiile lor, actualii guvernanţi nu fac decât să afirme indirect că "romii au vocaţia să trăiască în mizerie".

Geneviève Garrigos, presedinta Amnesty International Franţa, pune dealtfel o întrebare retorică guvernului apropo de dorinţa romilor de a se integra în Hexagon:

 

« Întrebarea este dacă cu adevărat romii sunt cei care nu vor să se integreze sau dacă nu cumva oamenii politici sunt cei care nu doresc ca romii să se integreze în Franţa. Astăzi această populaţie este complet stigmatizată, stereotipurile persistă şi sunt alimentate de diverse afirmaţii: se spune că romii sunt organizaţi în reţele, că ei comit actele de delincvenţă, că sunt periculoşi când sunt vecini cu tine. Când declaraţiile anumitor oameni politici sunt reluate în continuu de presă, când ni se aratà poliţişti care expulzează taberele, când vedem buldozerele care dărâmă totul, opinia publică îşi spune că ceva-ceva justifică aceste acţiuni. Aşa se întreţin deci stereotipurile şi se stigmatizează romii, de aceea cerem să se pună capăt expuzlărilor din tabere. Romii trebuie priviţi ca nişte oameni normali, ca dvs sau ca mine, trebuie să încetăm să ne spunem că toţi sunt nişte criminali în devenire, că deîndată ce e un rom lângă noi o să ne dispară portofelul din buzunar. Nu există o genă a delincvenţei la romi, trebuie terminat cu această idee. Dacă li se oferă posibilitatea să meargă la şcoală ca să-şi construiască singuri viitorul atunci veţi vedea că sunt ca noi şi asta îşi şi doresc. »

 

Polemica actuală despre romi - care o aminteşte pe cea din vara lui 2010 - are mai ales un substrat politic, ea survine în perspectiva alegerilor municipale de anul viitor. Doamna Garrigos se aştepta însă la un discurs complet diferit din partea candidaţilor la primării

 

      « În loc să propună programe care să combată precaritatea, care să amelioreze locuinţele şi să favorizeze integrarea în comunele lor, apar discursuri de respingere, de ură şi nesiguranţă. Ni se spune: "O să vă apărăm". Oare însă acest discurs stigmatizant şi discriminatoriu îl aşteptăm de la un candidat? N-am vrea mai degrabă să auzim un discurs pozitiv, constructiv? De aceea le cerem candidaţilor la municipale să fie atenţi şi să nu se lase prinşi în capcana urii şi a discriminării. De fiecare dată când au existat populaţii migratoare în Franţa ele au fost stigmatizate şi respinse până în ziua când s-a realizat că aceşti oameni s-au integrat perfect în societate. Acest lucru face parte dealtfel din bogăţia şi diversitatea societăţii franceze. Oare nu putem trage învăţămintele trecutului şi vedea că integrarea şi inserţiunea au permis acceptarea şi adaptarea acestor oameni ? »