Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


S-au schimbat atitudinile față de Holocaustul din România?

Au trecut 10 ani de la publicarea Raportul Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, comisie prezidată de supraviețuitorul lagărului de exterminare de la Auschwitz, laureat al Premiului Nobel, Elie Wiesel. Comisia a fost înființată la inițiativa și a avut girul președintelui României la acea vreme, Ion Iliescu. E a fost formată din istorici din România, Israel, Germania, Statele Unite și Canada. După publicare, conținutul raportului a fost asumat în numele statului român de președintele Iliescu.

La 10 ani de la publicare este un moment de bilanț. Care a fost efectul acelui raport pentru societatea românească?

Ca urmare a recomandărilor Comisiei Wiesel începând cu 9 octombrie 2004 se comemorează Ziua națională a victimelor Holocaustului din România, în august 2005 guvernul a înființat Institutul Național pentru Studierea  Holocaustului din Romania "Elie Wiesel", iar la 9 octombrie 2009 a inaugurat Memorialul victimelor Holocaustului din România, finanțat de la bugetul statului. Acestea cred ca sunt cele mai importante realizări  pentru că ele generează proiecte educationale și acțiuni publice ale memoriei.”, spune directorul Institutului Național pentru Studierea  Holocaustului din Romania "Elie Wiesel", istoricul Alexandru Florian.

Pentru istoricul ieșean Adrian Cioflâncă, membru al comisiei de redactare a raportului, bilanțul este unul amestecat.

Aș identifica doua zone principale în care Raportul Comisiei Wiesel a avut efect. 1) Zona discursului public și politic mainstream, unde negarea Holocaustului și antisemitismul atrag oprobriul public. Au mai existat declarații negaționiste, dar reacția puternică de protest arată că s-a schimbat ceva față de anii ’90 când Gheorghe Buzatu & co. dădeau tonul. Mai rămâne ca și autoritățile să învețe să aplice legea care penalizează astfel de derapaje discursive. 2) S-au produs schimbări și pe zona instituțională, prin apariția Institutului Wiesel, a unor centre și mastere privind istoria evreilor și a Holocaustului, prin deschiderea arhivelor, prin introducerea unui manual și a unor ore rezervate istoriei Holocaustului, etc. Arhivele sunt deschise astăzi, materialul disponibil e imens, dar prea puțini cercetează astăzi pe această zonă (lucrez într-o instituție cu arhivă, CNSAS, și știu câtă lume vine la sală cu subiecte acoperind istoria evreilor)”, este de părere Adrian Cioflâncă.

“În materie de învățământ s-a înregistrat însă și cel mai mare regres în ultimii ani: masterele sunt pe ducă, nu foarte mulți profesori aleg să predea istoria Holocaustului și prea puțini iau în serios ideea elementară că istoria evreilor și tragedia Holocaustului fac parte din istoria modernă a României, că nu sunt subiecte opționale și excentrice despre care să vorbim la și altele.”, adaugă Adrian Cioflâncă.

Negaționism fățiș

Din când în când se mai înregistrează negări ale Holocaustului din România chiar de către personalități publice.

"Datele istorice arata că la Iași au fost omorâți 24 de cetățeni români de origine evreiască de soldații din armata germană (...) Nu au participat soldați români. Este un lucru lămurit istoric", declara pe 5 martie 2012 senatorul și purtătorul de cuvânt la acea vreme al PSD, Dan Șova, într-o emisiune la Money Channel, despre pogromul din iunie – iulie 1941.

"Scrierile istorice de origine evreiască ziceau de o carte înteresantă despre pogromul evreilor în Romania. O să vedem că Teșu Solomovici are o carte interesantă despre pogromul evreilor. Recunoaște că pe teritoriul României niciun evreu nu a avut de suferit și asta s-a datorat lui Antonescu", mai afirma senatorul PSD, absolvent al facultăților de drept și istorie.

Ulterior, confruntat cu reacția promptă a unor personalități publice evreiești și ne-evreiești, Dan Șova a fost nevoit să retracteze cele afirmate, iar șeful său de partid, Victor Ponta, l-a demis din funcție și ca pedeapsă l-a trimis la Washington, la Muzeul Holocaustului să se documenteze.

În vara lui 2012, Dan Șova a fost numit ministru în cabinetul Ponta și a rămas membru al guvernului până în iunie 2014.

La 14 februarie 2013, istoricul Vladimir Iliescu, care în trecut a predat la Universitatea Aachen din Germania, a prezentat în Aula Academiei Române, în prezența unui auditoriu din care făcea parte și președintele Academiei, Ionel Haiduc și mai mulți academicieni istorici, un referat în care erau incluse fraze ca “Holocaustul din Romania este o minciună enormă pe plan cosmic”. “În Regat, evreii au dus o viață normală, iar din cei deportați mulți s-au întors”. “În România n-a fost Holocaust, doar persecuții”.

La sfârșitul expunerii, audiența a aplaudat, iar conducerea Academiei Române nu a condamnat în mod explicit aceste afirmații negaționiste făcute în incinta instituției.

Și exemplele ar putea continua, printre cei care fac afirmații negaționiste numărându-se istoricul Corvin Lupu, de la Sibiu și Ion Coja, fost senator al defunctului Partid Democrat Agrar în perioada 1992 – 1996 și aspirant la candidatura prezidențială în 2009 (când nu a reușit să strângă numărul necesar de semnături.

Raportul Comisiei Wiesel ajunge la concluzia că regimul Antonescu se face responsabil de moartea în perioada 1940 – 1944 a 280000 – 380000 de evrei și 11000 de romi.

În anul 2002, deci chiar înainte cu un an de decizia președintelui Iliescu de a înființa Comisia Wiesel, guvernul condus de Adrian Năstase a adoptat Ordonanța de Urgență 31 (OUG 31/2002) prin care incrimina, între altele, negarea Holocaustului și cultul persoanelor condamnate pentru crime împotriva omenirii (între alții Ion Antonescu).

OUG 31/2002 a fost adoptată cu doar câteva luni înaintea deciziei NATO privind aderarea României și a fost ratificată de parlament abia în 2006 prin Legea 107.

Am cerut Parchetului și Ministerului Justiției o situație a aplicării acestei ordonanțe de urgență. Din 2002 parchetul a soluționat 101 dosare legate de OUG 31/2002 și a trimis în judecată 10 persoane (ultima în 2009).

Instanțele au pronunțat trei condamnări (una cu închisoarea, alte două pedepse de închisoare cu suspendare, toate după 2009, nu există statistici înainte de acest an) în aceste cauze.

Dar, potrivit lui Alexandru Florian, niciuna dintre condamnări nu se referă la Holocaustul din România.

“Toate plângerile penale soluționate cu sancțiuni s-au referit fie la simboluri clar naziste (zvastica de exemplu), fie la extremiști maghiari (cazul Josef Niro). In nicio sesizare referitoare la extremism de influență legionară sau negare a Holocaustului din Romania nu s-au aplicat sancțiuni… S-au închis cazurile.”, spune directorul Institutului Elie Wiesel.