Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Voluntar la Centrul de Transfuzii Bucureşti: " În sfârşit ne-am trezit şi ne-am unit! Dar nu trebuia să se ajungă aici"

Mii de donatori au venit în centrele de transfuzii din toată ţara în semn de solidaritate cu cei răniţi grav în incendiul de la clubul Colectiv. În Bucureşti, la Centrul de Transfuzii oamenii au stat ore în şir la coadă, fără să protesteze sau să renunţe. Un reportaj de Andreea Orosz (audio).

  - Acum am venit. Aşteptăm să se mai ducă din coadă şi să intrăm şi noi" spune unul dintre tinerii dornici să doneze. Sunt trei: de 19, 20 şi 27 de ani.

  - E prima oară când donaţi? Da, e prima oară.

  - Şi eu la fel.

  - De ce aţi venit acum?

- Pentru că e nevoie de noi.

E aproape ora 15 şi donatorii continuă să vină. Cei de afară nu mai pot fi preluaţi. Sunt rugaţi să revină a doua zi, cei mai mulţi însă nu renunţă atât de uşor. Caută alt centru unde pot dona.

" - Acum două ore s-a închis coada. Tocmai de aia se vine şi mâine. Încercaţi şi la Floreasca.

-  Dar e posibil să găsiţi aceeaşi situaţie.

-  La Floreasca se putea acum două ore. Era mai liber. Aici a fost buluc.

 - Hai la Floreasca!" Şi cei trei tineri pleacă grăbiţi.

Înăuntru, aproape 200 de persoane aşteaptă să doneze: de ore bune, tăcuţi şi hotărâţi. Aşteptarea nu-i sperie şi nici nu-i descurajează.

" - Sufăr pentru că sunt mama a trei copii, ştiu ce înseamnă. Să-i ferească Dumnezeu pe cei care mai au intenţii să se ducă în asemenea locuri. Eu una le-aş închide...Condoleanţe familiilor, îmi pare rău pentru cei răniţi. De aia suntem aici, să-i ajutăm. Solidaritatea te împinge, şi omenia.

- Pur şi simplu fac o faptă bună. Sunt şi ei studenţi, ca mine. Simt nevoia să fac asta.

-  Sunt de la ora 10 şi jumătate aici, dar a meritat să aştept pentru că ştiu că sângele meu poate salva o viaţă.

 -  Cei de la muncă te-au înţeles?

 - Da, şi prin lege, ziua este liberă pentru cei care donează.

-  E nevoie de ajutorul fiecăruia, cu ce poate. Şi asta am putut.

- Cât de greu au trecut orele astea?

- Au trecut mai repede, am avut companie, am vorbit, am avut ce discuta.

- Aţi discutat despre tragedie?

 - Nu am mai discutat. Nu mai vrem să ne gândim la ceea ce s-a întâmplat. Vrem să ajutăm acum persoanele care sunt în stare gravă la spital.

 Pe doctorul Rusen Luminiţa, directorul Institutului Naţional de hematologie, o găsim în sala de aşteptare, printre donatori.

- "Probabil că până la sfârşitul zilei se va ajunge la 1000 de donatori. Uitându-ne la ei câtă răbdare au şi cum înţeleg suferinţa, atunci găsim şi noi puterea să-i ajutăm. Noi avem suficient sânge la ora actuală pentru a acoperi cel puţin o săptămână de zile. dar aceşti pacienţi vor avea nevoie de sânge şi de plasmă în continuare, pe o perioadă de cel puţin o lună, două, pentru că va dura. Iar aceşti donatori, care au venit acum, nu vor mai putea să doneze peste o săptămână sau trei săptămâni. Şi atunci ar fi foarte bine cumva să-i organizăm să vină şi să doneze. De asta de multe ori punem bariere. Nu că nu ne-am dori noi. Încercăm să-i mai aducem şi în zilele următoare ca să avem suficient sânge proaspăt şi pentru viitor."

 Printre donatorii, aleargă voluntari gata să ajute.

"Am venit aici să împărţim alimente, apă şi sucuri către cei care donează pentru că după ce donează pierd o cantitate mare de sânge şi au nevoie de alimente, de hidratare, de zahăr mai ales pentru ca organismul să poată să refacă stocul de sânge şi plasmă donat" explică unul dintre tinerii voluntari de la Crucea Roşie.

Bianca este unul dintre voluntarii cu vechime ai centrului. A venit acum împreună cu soţul şi cu copilul de patru luni în braţe pentru a da o mână de ajutor.

" În sfârşit ne-am trezit şi ne-am unit. Asta ne bucură pe noi. Eu am venit sâmbătă şi erau 1000 de oameni. Duminică au venit 900. Astăzi cred că a fost dublu. Ceea ce e bine. În sfârşit se mişcă! Dar nu trebuia să se ajungă aici....Nu trebuia!"

Ascultaţi un reportaj de Andreea Orosz