Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Gabriel Liiceanu la RFI: Un plagiat poate fi constatat şi de un elev de clasa a opta

Un demnitar care a plagiat trebuie să dispară din peisajul public în două clipe, declară la RFI scriitorul şi filozoful Gabriel Liiceanu, în contextul scandalului de plagiat în care este implicat ministrul de Interne.

Petre Tobă ar fi copiat din diverse lucrări peste 250 din cele 390 de pagini ale tezei de doctorat, potrivit site-ului Press One. Demnitarul a cerut Consiliului Naţional de Etică de la Ministerul Educaţiei să-i analizeze teza de doctorat.

Gabriel Liiceanu este unul dintre semnatarii apelului "Doctorat fără plagiat", prin care mai mulţi oameni de cultură cer verificarea lucrărilor de doctorat susţinute după 1990 de persoane care deţin funcţii şi demnităţi în statul român.

 

Reporter: Cine ar trebui să se pronunţe într-o suspiciune de plagiat?

Gabriel Liiceanu: Suspiciunea de plagiat ca formulă ascunde de fapt o simplificare a procedurii. Ca să constaţi un plagiat nu-ţi trebuie comisii enorme şi în nici un caz comisii cu 40 de oameni, cum s-a făcut la Ministerul Învăţământului pentru falsul, pentru plagiatul lui Victor Ponta. Un plagiat poate fi constatat de un elev de clasa a opta şi de către orice om care ştiind să citească, poate să compare două pagini puse alături. E vorba de a stabili identitatea a două texte, pur şi simplu. Acest lucru sigur că da, trebuie până la urmă pus sub ochii cuiva, că n-ai cum să-l scoţi în piaţa publică. Evident, răspunsul la ce m-aţi întrebat este o comisie universitară. Nici o universitate nu cred că doreşte să dea drumul pe piaţa academică unor falsuri, unor furturi. De fapt, în cazul plagiatului e vorba de două lucruri ignobile: de un furt, pentru că se fură din viaţa cuiva, care a muncit ca să scrie textul furat, timpul vieţii lui şi un fals, pentru că se câştigă în mod fraudulos onorabilitatea academică.

 

Rep.: S-ar impune demisia demnitarului bănuit de plagiat imediat ce apare suspiciunea sau trebuie aşteptat verdictul definitiv?

G.L.: Trebuie eliminat timpul mult prea lung între numita suspiciune şi stabilire. O procedură pentru a stabili că e vorba de un plagiat nu trebuie să dureze mai mult de o zi-două. Deci ideea că se aruncă peste imaginea cuiva, peste persoana cuiva o suspiciune care durează săptămâni-luni, de fapt nici una dintre aceste discuţii nu a ajuns la un final. În cazul lui Gabriel Oprea, a tras un şir de plagiate, de suspiciuni de plagiat, după el, începând cu el însuşi şi cu toţi pe care i-a făcut doctori, devenind un şir lung de doctori în plagiat. S-a terminat într-un fel, există un deznodământ, s-a dat un verdict? Acum, la ce m-aţi întrebat, privitor la un demnitar, păi numai cuvântul demnitar conţine în el răspunsul. Cum să ai dignitas, demnitate, câtă vreme furi sau foloseşti falsul? Un demnitar al unui stat nu poate să reprezinte ţara cu pricina de pe poziţia hoţului sau a falsificatorului. Evident că trebuie să dispară din peisajul public în două clipe. Dar repet, ne întoarcem la viteza de stabilire a plagiatului.

 

Rep.: Care este responsabilitatea conducătorului de doctorat, într-un caz de plagiat?

G.L.: În cazul mai multor plagiate care ne-au bulversat pur şi simplu simţul moral în ultimii ani, se pare că majoritatea au fost făcute cu complicitatea conducătorului de doctorat. Faptul că nimeni din cei furaţi nu a ţipat vorbeşte de o complicitate. Ca ziarist, m-aş duce peste ei şi le-aş pune întrebarea. După câte ştiu, conducătorul de doctorat al tezei lui Victor Ponta a refuzat să comenteze, deşi se furase din lucrarea lui. E incalificabil cu adevărat.

 

Rep.: S-ar impune o evaluare a şcolilor doctorale la nivel naţional şi cine să facă o asemenea evaluare?

G.L.: Dacă aş fi în locul actualului ministru al Învăţământului, mi-aş da ca sarcină prioritară limpezirea acestui teren. Nu se poate continua în felul ăsta. Cine vrea şi cine nu vrea dă doctorate. Nu-i normal ca SRI-ul să aibă academie, făcută pe bani publici, atenţie şi să-şi dea doctorate ca academie. Nu este o academie cu tradiţie, nu are nici o justificare să înfiinţeze o academie care să poată să dea titluri într-un cerc atât de restrâns şi atât de bine focalizat, de oameni care imediat devin demnitari. Doctoratele pe lumea asta se dau de către universităţi care au o pondere în viaţa culturală, academică a unei ţări. Ministrul actual al Învăţământului are o sarcină urgentă. Ar trebui să răspundă la întrebarea pe care mi-aţi pus-o şi mai ales trebuie să cureţe terenul care s-a infectat. În clipa de faţă, spriritualitatea română, ca să spunem aşa, este infectată de sutele, pesemne miile de plagiatori.