Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Colectiv: 30 noiembrie, ultima zi în care victimele și rudele acestora pot depune plângere

Mai mulți avocați voluntari reuniți în Grupul de Ajutor ‪#‎ImpreunaRezistam pentru victimele și familiile victimelor ‪#‎Colectiv amintesc că pe 30 noiembrie este ultima zi în care se mai poate face plângere în dosarul Colectiv. Demersul este necesar în eventualitatea unui eventual proces civil îndreptat împotriva Primăriei Sector 4, împotriva Primăriei Municipiului București și împotriva funcționarilor responsabili.

Într-un comunicat, mai mulți avocați voluntari arată că “pentru a angaja răspunderea autorităților responsabile de ceea ce s-a întâmplat în Colectiv, cei care au suferit din cauza incendiului (familiile celor decedați, cei răniți și participanții afectați) pot face o acțiune în instanță îndreptată împotriva Primăriei Sector 4, Primăriei Municipiului București și funcționarilor responsabili. Înainte de a ne putea adresa instanțelor judecătorești competente, trebuie făcută o plângere prealabilă la primărie” explică avocații.

Potrivit acestora, plângerea ar trebui înregistrată până pe 30 noiembrie (termenul legal este de 30 de zile, iar primaria a postat actele pe site-ul acesteia chiar sâmbătă, 31 octombrie). În caz contrar, există riscul ca primăria să susțină că de la postarea publică toată lumea a luat cunoștintă de documente, se mai arată în comunicat. Avocații mai spun că un asemenea litigiu nu este singura posibilitate pe care cei vătămați o au, însă este varianta pe care o consideră ca fiind mai rapida si cu costurile cele mai mici pentru cei implicați.

Fundația Estuar este cea care îi ajută pe avocații voluntari din punct de vedere organizatoric.

Grupul Integrat de Intervenție în Criză

Pe de altă parte, Ministerul Sănătății a creat după tragedia de la Colectiv un grup integrat de intervenție în criză, coordonat de psihiatrul Gabriel Diaconu.

Într-un interviu pentru RFI, Gabriel Diaconu a explicat cum va fi organizat grupul și ce responsabilități va avea.

 

Gabriel Diaconu: Natura evenimentelor a făcut astfel încât să devină imperios necesar să avem un centru interdepartamental. Avem nevoie (...) să-i susținem moral, să susținem cu resurse, nu numai financiare, ci și intelectuale și nu numai pe colegii noștri care lucrează 24 de ore din 24 la capătul acestor supraviețuitori.

Ori, dintr-o astfel de perspectivă, ideea pe care am avut-o și pe care statul  a  agreat-o, din fericire, a fost să continuăm să fim transparenți și să ne punem toate resursele la aceeași masă, ca să putem să maximizăm, nu doar șansele de supraviețiure, dar și șansele de reabilitare pe care acești oameni ne dorim să le aibă. S-a vorbit mult despre transferuri și am reușit să transparentizăm circuitul de transferuri. S-a vorbit mult despre nevoile financiare și nevoile de asistență primară și secundară ale acestor familii. Am reușit să le oferim servicii de asistență pentru, sperăm toți, nu numai cei care sunt în spitalele noastre sau în străinătate, dar și pentru cei care au pierdut oameni dragi, pe care continuăm să îi plângem și a căror pierdere continuăm să o suferim... A fost un efort titanic pe care l-am coordonat, pentru că a fost un adevărat tsunami de compasiune și empatie din partea comunității publice. Și într-adevăr sunt la curent cu eforturile voluntarilor și le mulțumesc pentru asta. Mulți dintre ei s-au adunat sub egida Colectiv, mulți dintre ei au funcționat împreună cu portalul colectiv.info. Noi suntem în contact apropiat cu ei, prin comunitatea Împreună rezistăm, care lucrează împreună cu colectiv.info. Ambele entități au fost în cele din urmă arondate serviciilor de asistență socială ASproAS. Am reușit să creăm o structură și un flux operațional astfel încât astfel de gesturi să fie din ce în ce mai eficiente. Am luat legătura cu Unifarm care și-a demonstrat de data aceasta transparența și solidaritatea...

Rolul Grupului integrat de intervenție în criză este, pe de o parte de a primi aceste dovezi de solidaritate, de a le integra în sistemul nostru, de a le filtra prin algoritmul medical de transfer...Problema mea ca medic este că nu îmi doresc să existe, iertată-mi fie expresia, un gen de aprozar medical unde la aceste familii să ajungă zeci de  mii de opțiuni pe masă, dar care nu sunt opțiuni valide și care sfârșesc prin a le face rău. Carevasăzică, efortul interdepartamental pe care îl coordonez acum ca profesionsit este medico-psiho-social. Placa de ambreiaj este pe lângă partea medicală, partea socială. Asistenții sociali fac o treabă minunată. Ei folosesc sisteme de referință internaționale, pentru că, să nu uitam, avem deja o categorie de oameni care au fost trimiși pentru tratament în alte state...Căutăm să construim în continuare, dată fiind situația.

A.O: Cine pleacă în străinătate? Cum se fac aceste transferuri? Pe ce criterii?

Gabriel Diaconu: Criteriile de eligibilitate pentru transfer sunt criterii care sunt folosite în mod uzual internațional. Principiul suveran este siguranța transportului, din punctul de vedere și de la capătul de plecare al medicului curant și de la capătul de sosire al medicului care preia. Este nevoie de un consens între cei doi. Odată atins acest consens, se discută cu familia, asistentul social preia conversația cu familia. Asistentul social în parteneriat cu medicul pregătesc dosarul de transfer. Este o chestiune care pare stufoasă, dar nu este deloc, pentru că partea administrativă și intermedierea acestor hârtii o face asistentul social. Ceea ce facem în Grupul Integrat de Intervenție în Criză este să maximizăm șansele de supraviețuire ale pacienților care pot beneficia de transfer. Îmi pare rău să o spun și este dureroasă afirmația pe care o fac, dar cred că oamenii care s-au prăpădit pe drum, nu vreau să cred că transferul a precipitat decesul, nu vreau să cred chestiunea asta. Cred, pe de altă parte, că decizia familiei de a-i transfera trebuie asumată, pe undeva, de familii și vom continua să discutăm cu familiile, să le explicăm cât putem de simplu și de bine care sunt avantajele, care sunt dezavantajele, ce ar putea să obțină în țara de destinație. Însă pot să vă promit că dacă pe undeva există un loc mai bun decât România pentru unii pacienți, noi o să îl găsim și o să îl negociem. Este firesc ca familiile să caute independent, este firesc ca prietenii lor să se intereseze independent, este firesc ca pe undeva toată lumea să contribuie pentru acești oameni, ca acești oameni să trăiască și să își revină.

A.O: Câți oameni sunt implicați în acest grup de intervenție?

Gabriel Diaconu: Eu sunt coordonator general. Există trei direcții. Există o direcție medicală din partea Comisie de Sănătate condusă de profesorul Enescu. Există partea de grup de intervenție psihologică de care m-am ocupat până acum și care va fi sub coordonarea lui Adrian Socol de la Fundația Estuar. Și există grupul de asistență socială care este coordonat de Ana Rădulescu. Ana Rădulescu are o experiență pe asistență socială în România de 20 de ani, este afiliată internațional. Avem colaborare cu servicii internaționale de asistență socială. Și acesta este nucleul elastic împrejurul căruia avem resurse. Evident sunt toți medicii angrenați la acest moment pe cazuri. Și ca să vă faceți o idee, fiecare caz necesită o echipă multidisciplinară, care conține în medie 5 oameni. Eu pe grupul de intervenție psihologică, până să îl predau în coordonare colegului Socol, aveam  un director de peste 170 de psihologi care sunt voluntari. Iar colega mea, Ana Rădulescu, are în momentul de față peste 100 de oameni care sunt arondați spitalelor și care merg să facă dosare de asistență socială. Aș spune lejer că sunt peste 500 de oameni angrenați în acest efort.