Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ce bombă demografică ascunde România? "Copilul nu mai este pe o poziţie ierarhică privilegiată"

România nu poate asigura menţinerea populaţiei la 19 milioane de locuitori. Iată ce reiese din Anuarul Demografic prezentat de Institutul Naţional de Statistică. INS arată că prin reducerea populaţiei rezidente, dispare anual echivalentul a două oraşe mici, aproximativ 80 de mii de oameni. Potrivit experţilor, se nasc din ce în ce mai puţini copii şi mor din ce în ce mai mulţi oameni. Care e soluţia? RFI a discutat cu directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române, Vasile Gheţău.

Reporter: Cum poate fi inversat declinul demografic în România?

Vasile Gheţău: Avem în faţă o scădere a populaţiei care se întinde pe 26 de ani, mai mult de un sfert de secol. Or ce s-a stricat în 26 de ani în materie de structură a populaţiei pe vârste va avea efecte certe pe termen lung şi foarte lung. Cu alte cuvinte, populaţia de la care vor proveni copiii României în deceniile următoare este în bună măsură determinată, fiind cele 26 de generaţii mici născute după 1989. În mod automat, acele generaţii mai mici, cu acelaşi număr mediu de copii la o femeie vor duce la o scădere automată a numărului de născuţi. Deci declinul demografic va continua pe cale naturală şi la care se va adăuga şi o scădere prin migraţie externă, aşa cum s-a întâmplat din 1990 încoace.

 

Rep.: Care vor fi efectele pe termen mediu şi lung ale declinului demografic în România, atât în plan social, cât şi economic?

V.G.: Vă voi da exemplul cel mai tipic şi mai relevant. Este vorba de schimbarea dramatică a raportului între populaţia în vârstă de muncă, activă economic preponderent şi populaţia vârstnică, să spunem 65 de ani şi peste, preponderent inactivă economic. Avem astăzi 25 de persoane în vârstă de 65 de ani şi peste, la 100 de persoane adulte şi toate prognozele, indiferent că au o sursă naţională sau internaţională indică pentru mijlocul secolului o dublare a acestui raport de dependenţă a vârstnicilor: 50 de persoane vârstnice, la 100 de adulţi în 2050. E o sarcină economică dublă îngrozitoare ca dimensiune şi implicaţii, pentru că va trebui refondat întregul sistem de asigurări sociale şi asigurări medicale.

 

Rep.: Ca să sintetizăm: se nasc din ce în ce mai puţini copii în România şi mor din ce în ce mai mulţi oameni. Ce este mai simplu, să reduci mortalitatea sau să stimulezi natalitatea?

V.G.: Stimularea natalităţii sau redresarea natalităţii este singura cale pentru a reduce dimensiunile declinului demografic. Nu trebuie să uităm, migraţia externă pentru următorii 15 ani eu nu văd cum ar putea fi pozitivă, migraţia externă va continua să fie negativă, pentru că resorturile ei se află în ţările dezvoltate.

 

Rep.: Şi cu ce fel de măsuri poate fi stimulată natalitatea?

V.G.: Dacă am asigura, de pildă, locuri în creşe, în grădiniţe, dacă am instala serviciile "După Şcoală", în care copilul să poată sta liniştit acolo, îngrijit, cu lecţii şi cu masa asigurată, este foarte probabil ca natalitatea să se redreseze uşor. Pe de altă parte, am putea găsi soluţii şi mai realiste, dacă am face o investigaţie selectivă în rândul tinerilor căsătoriţi şi necăsătoriţi, să-i întrebăm de ce unii nu doresc deloc copii, de ce alţii doresc un copil şi ce ar putea schimba această decizie majoră la tinerile cupluri.

 

Rep.: Din Anuarul Demografic al României mai rezultă şi o creştere a vârstei mamei la prima naştere. În 1987, media era de 22 de ani, în 2014 a crescut la 26,7 ani. Cum se explică acest lucru?

V.G.: Este vorba de creşterea duratei medii a educaţiei în spaţiul universitar şi post-universitar, care înseamnă automat amânarea vârstei căsătoriei şi în mod implicit a naşterii primului copil. Este o creştere foarte bine instalată, pentru că după ce-şi termină o facultate, o femeie, ca şi un bărbat de altfel, îşi caută un job şi apoi se gândeşte la căsătorie şi la creşterea unui copil. Vârsta medie va continua să crească, pentru că în ţările vest-europene, vârsta medie este 29-30 de ani şi cu ritmul actual se va ajunge la o astfel de vârstă. Cândva, copilul era pe o poziţie ierarhică foarte importantă, privilegiată, acum sunt şi alte priorităţi, care au schimbat ierarhia valorilor şi priorităţilor: este cariera profesională, este o locuinţă din ce în ce mai bună, este un autoturism din ce în ce mai bun, vacanţele în străinătate. Deci poziţia copilului a venit undeva mai jos, în favoarea altor valori şi ierarhii.

 
Vasile Gheţău, despre declinul demografic al României