Mein Kampf: Între demonizare şi banalizare

La sfîrşitul acestei săptămîni, se va difuza în Germania cartea semnată de Adolf Hitler, „Mein Kampf”. Este pentru prima dată în ultimii 70 de ani, care s-au scurs de la moartea lui Hitler, în 1945, că această scriere controversată va putea fi achiziţionată legal în Germania. Drepturile de autor le-a deţinut pînă acum landul federal Bavaria. Acest land deţine şi drepturile asupra altor lucrări publicate de editura Eher, unde apăruseră pînă la sfîrşitul războiului numeroase scrieri naziste, înclusiv cea semnată de Hitler. După 1990, autorităţile bavareze au încercat, în zadar, să stopeze ediţiile pirat care au fost publicate în cîteva ţări post-comuniste, inclusiv în România unde cartea a apărut după 1993 în două tiraje. „Mein Kampf” a fost reeditat şi de cercuri neonaziste, fiind disponibil, sub formă electronică, gratuit, şi pe internet.

Potrivit legislaţiei în vigoare, la 70 de ani după moartea unui autor, drepturile asupra unor scrieri reintră în domeniul public şi ele pot fi retipărite. Institutul de Istorie Contemporană din München (IfZ), ţinînd cont de această prevedere, a pregătit acum o ediţie critică. Cele două volume, intitulate simplu: „Hitler, Mein Kampf. O ediţie critică”, vor dispune de un aparat ştiinţific extins. În afară de un amplu studiu care însoţeşte reeditarea, textul propriu zis va fi adnotat cu aproximativ 3.700 de note de subsol. Faţă de ediţiile, apărute între anii 1924 şi 1945, care cuprindeau aproximativ 1.000 de pagini, reeditarea actuală va avea peste 1.900 de pagini.

Reapariţia cărţii lui Hitler a fost precedată de numeroase controverse, care oscilau între demonizarea şi banalizarea scrierii. Cei care se opuneau reeditării susţineau, între altele, că lucrarea lui Hitler ar resuscita antisemitismul şi ar putea mobiliza simpatizanţii şi susţinătorii ideilor radicale de dreapta. Totodată, s-a afirmat că, din punct de vedere stilistic, lucrarea concepută de Hitler în timpul detenţiei din 1924, ar fi prost scrisă şi că este o încercare grosolană de falsificări biografice ale conducătorului mişcării naţional-socialiste şi viitor cancelar al Reich-ului.

Cei care au respins aceste argumente au invocat faptul că pentru extremiştii de dreapta cartea de propagandă a lui Hitler joacă un rol secundar. Ideile extremiştilor oricum se reduc la o schemă ideologică rudimentară, preconcepută, care nu se vor schimba în urma lecturii. Totodată, persoanele aparţinînd scenei radicale nici nu vor avea răbdarea să citească o carte atît de groasă care ar putea să le ofere eventual o confirmare a prejudecăţilor rasiste pe care ei oricum le împărtăşesc.

Barbara Zehnpfennig, de la catedra de politologie a Universităţii din Passau, este de părere că după 70 de ani de democraţie, cititorii vor percepe „Mein Kampf” cu responsabilitate civică. Pe de altă parte, ea a susţinut - într-un interviu radiodifuzat (DLF) - că în vremuri cînd populismul de dreapta şi xenofobia renasc în Europa, reeditarea cărţii „Mein Kampf” vine la momentul potrivit:

„Din această carte putem afla de unde vine xenofobia, cum se proiectează ea pe alte persoane pentru a le putea urî.”

Şi ministrul federal al culturii, Johanna Wanka, a salutat apariţia critică a lucrării lui Hitler şi a recomandat profesorilor de istorie să folosească „Mein Kampf” ca material didactic. Într-un interviu, Wanka a spus că ediţia ştiinţifică a cărţii va contribui la educaţia politică a elevilor şi studenţilor şi la înţelegerea fenomenului nazist.