Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Raed Arafat la RFI: "Improvizaţiile" din intervenţia la Colectiv au salvat vieţi

raed.jpg

"Eu îmi fac treaba și o fac mai departe"
Image source: 
RFI

Raportul Corpului de Control al Guvernului referitor la intervenția de la Colectiv va fi reanalizat și, cel mai probabil, modificat, confirmă, la RFI șeful Direcției pentru Situații de Urgență, Raed Arafat. 

Săptămâna aceasta au avut loc prime discuții, între instituțiile implicate și autorii raportului care susțin că intervenția a fost deficitară, lipsită de coordonare și caracterizată de improvizații. Calificările sunt aprecieri generale, spune Raed Arafat. El susține că „improvizațiile” ar fi salvat de fapt vieți și anunță că va demisiona numai în situația în care i se va solicita direct acest lucru. Un eventual proces intentat de Asociația Colectiv (deși nu este de dorit) ar putea clarifica multe lucruri, mai spune Raed Arafat:

 

Raed Arafat: Când spui sub medie, înseamnă că ai comparat-o cu ceva. Ai comparat-o cu un termen de referință, cu o intervenție ca aceasta care era mai bună. În România nu a mai fost așa ceva. Eu am înțeles că aceasta a fost o apreciere generală a cuiva care a lucrat pe raport. Bineînțeles că am solicitat ca acest lucru să fie reanalizat. Nu poți să spui sub medie pe o chestie care nu are termen de referință.

Reporter: V-ați pus de acord și pe chestiuni mai concrete, de pildă, activarea planului roșu?

R.A: Am explicat câteva aspecte.

Rep: Ați dat explicații, dar în ce chestiuni punctul dumneavoastră de vedere este diferit de punctul de vedere al Corpului de Control?

R.A: Sunt mai multe aspecte. Aspectul care spune că resuscitarea pe asfalt a fost improprie. A resuscita pe asfalt este un lucru absolut normal ca să câștigi timp. Ar fi fost inacceptabil pentru noi ca cineva să ia un pacient în stop cardiac și să se plimbe cu el ca să găsească un loc mai bun decât pe asfalt ca să îl resusciteze. Partea cu improvizațiile. Dacă noi spunem comandanților intervențiilor ca dacă au o procedură, să rămână în cutie și să nu iasă din acea procedură, însemană că noi le limităm posibilitatea de a se adapta unei situații, de a fi creativi și de a rezolva niște probleme. Dacă noi am fi mers după procedură, arșii merg la Spitalul de arși. Spitalul de arși cu siguranță nu ar fi făcut față. Dacă noi nu făceam această „improvizație” puteam să avem un rezultat catastrofal din prima noapte și poate că oameni care acum sunt în viață ar fi fost pierduți din prima noapte.

Rep: Pe de altă parte vi se reproșează că dumneavoastră ați coordonat strict activitatea de prim ajutor și intervenție medicală.

R.A: Aici răspunsul este foarte simplu. Când am ajuns eu, nu mai era decât această activitate ce trebuia coordonată. Cealaltă activitate era gata.

Rep: Ce alte aspecte esențiale rămân în discuție între dumneavoastră și cei de la Corpul de Control?

R.A: De exemplu, segvențialitatea comenzii, pentru că s-a pus problema predării comenzii de la unul la altul. Este normal când sosesc primele echipe. Acestea, de regulă, sunt conduse de un subofițer, căruia noi îi spunem GIS. El este comandantul la fața locului, de primă fază. Ajunge ofițerul lui comandant, șeful lui și e normal să preia comanda. Fiind o intervenție foarte gravă, a fost anunțată comanda inspectoratului, șefii mari – primul adjunct și inspectorul șef. Aceștia erau acasă. Ei nu se stau la unitate vineri noaptea, la ora 10:30. Erau acasă, dar au fost chemați și s-au prezentat. Asta nu înseamnă întreruperea comenzii la predare.

Rep: Au mai apărut niște elemente în spațiul public: ambulanțele ar fi plecat tardiv spre spitale, accesul ambulanțelor private a fost interzis.

R.A: E un total neadevăr.  Planul roșu prevede că în momentul în care ți-ai concentrat o mare parte din forțe la o intervenție gen Colectiv, ambulanțele private se ocupă de urgențele curente. Ele vin în sprijinul serviciului public de ambulanță. Ele sunt chiar parte din planul roșu, dar nu acolo unde sunt reflectoarele și unde este intervenția, respectiv la Colectiv, ci unde era necesar.

Rep: Vreau să vă întreb dacă ambulanțele private știau că sunt parte din planul roșu.

R.A: În mod normal, acest lucru trebuia comunicat. Noi nu am spus, în niciun caz, că intervenția a fost perfectă. Dacă am zice „intervenția a fost perfectă” înseamnă că ne mințim. Astfel de intervenții, foarte greu ajung să fie perfecte.

Rep: Știau sau nu?

R.A: Va trebui lucrat mai bine cu ei, să înțeleagă care este rolul lor în planul roșu. Dacă aceștia nu știau, înseamnă că a fost un viciu de procedură, de informare, care trebuie corectat. O să vedeți în planul de acțiuni, după lecțiile învățate.

Rep: DSU este de acord cu unele observații din raportul corpului de control? Dacă da, care sunt acelea?

R.A: În anumite nuanțe, în anumite lucruri, da, putem fi de acord. Cel mai important este ca, învățând din această intevenție, lucrurile să se poată face și mai bine data viitoare când vom avea o intervenție mare.

Rep: Așadar, v-au deranjat anumite nuanțe. Vă întreb, dumneavoastră considerați că este un raport tendențios sau este unul emoțional?

R.A: Poate că a fost emoțional și poate că se putea evita toată această tevatură și discuție în public, dacă s-ar fi putut discuta anumite elemente înainte de a se fi finalizat raportul. Din punctul meu de vedere, atunci când analizezi o intervenție, victimele pot să fie o sursă de informații, dar aspectul emoțional trebuie luat în considerare.

Rep: Vorbiți despre departament și despre sistem. Cu toate acestea, premierul a făcut o referire la reformarea sistemului ca la o nevoie imediată.

R.A: Atât reformăm sistemul de urgență, că îl deformăm la final. Noi ce trebuie să facem acum, este să vedem care sunt punctele ce trebuie întărite în sistemul de urgență.

Rep: În raportul corpului de control se face referire la faptul că nu a fost activat acel mecanism de protecție civilă al Uniunii Europene.

R.A: (Referitor la acest lucru), în răspunsul nostru am inclus și decizia Consiliului Europei, dacă nu greșesc, care spune clar că sănătatea nu face parte din activitățile pentru care se activează mecanismul.

Rep: Ați spus că nu este aplicabil.

R.A: În luna mai va fi o discuție despre protecția civilă europeană, la care am fost invitat. Se va discuta despre mecanisme de colaborare după incendii mari și număr mare de arși. Într-adevăr, acum, mecanismul dorește să creeze un mod de lucru. În acest sens, orice țară europeană are un număr limitat de paturi de arși. Orice țară.

Rep: În regulă. Însă este normal ca eu să vă întreb de ce două instituții ale statului nu reușesc să se pună de acord dacă era sau nu aplicabil.

R.A: Eu am avut discuții telefonice cu cineva de la mecanism. După aceea am mers pe partea bilaterală. Aceasta a fost cea mai rapidă soluție găsită. Din punctul nostru de vedere, chiar dacă mecanismul se activa, nu schimba viteza cu care se transferau bolnavii. Momentul ales pentru transfer a fost cel optim. Dacă cineva crede că noi puteam să urcăm 30, 40 de pacienți în avioane și să decolăm către Franța, Germania, în 10 minute după incendiu, se înșeală. Apoi era discuția despre plăți. Aceasta trebuia făcută, mai ales că a apărut problema lipsei asigurării pentru unii (dintre pacienți). Guvernul trebuia să decidă să preia plata pe bugetul de stat. Unele spitale din afară nu acceptau pacienții până nu era foarte clar modul în care se plătește.

Rep: Răspundeți acum și acelor acuze conform cărora ați blocat transferul pacienților în străinătate în primă fază.

R.A: În niciun caz. Aceste acuzații au fost aduse de persoane neavizate. Noi am avut ONG-uri cu care am lucrat perfect. Dar au existat anumite ONG-uri și anumiți voluntari care au folosit situația pentru a apărea (public) să critice și să arate cu degetul, fără să poți discuta ceva cu aceste persoane. Normal că toate aceste aspecte crează reacții emoționale. Orice am răspunde noi, devine secundar față de ce spun respectivele persoane. Acuzația că noi am fi blocat tranferurile pacienților este una falsă. Dacă le blocam transferul, pacienții nu ajungeau unde au ajuns.

Rep: Criteriul definitoriu în transferul pacienților a fost starea de sănătate sau au fost și altele? Dacă spuneți că Guvernul trebuia să vadă de unde scoate banii, se pot face multe supoziții.

R.A: Nu. Nu am spus că Guvernul trebuia să vadă de unde scoate banii. Guvernul a scos banii foarte repede. Nu asta era problema. Trebuia găsită o soluție. Trebuia cineva să ia imediat decizia cu Casa (Națională de Asigurări de Sănătate).

Rep: Dar care este criteriul primordial? Starea pacinetului sau altul?

R.A: Mulți dintre cei care au plecat afară nu aveau asigurare. În niciun caz nu s-a pus în discuție criteriul asigurării. Doamne ferește! Până și Casa trebuia să facă formularele E112 și spitalele de acolo să le accepte. Nu era doar la noi această chestiune. Criteriul de transfer al pacientului a fost, în primul rând ca pacientul să fie ales de cei care au venit și au ales pacienții pe care puteau să îi ducă; pacientul trebuia să fie transferabil.

Rep: A plecat vreun pacient în regim privat, să spun așa. Nu este cea mai fericită exprimare.

R.A: Da, au fost plecări în regim privat. Primele plecări au fost în regim privat, în Israel. Și un pacient sau o pacientă a plecat în regim privat în Germania. Dar, dacă nu greșesc, după ce au plecat, inclusiv costurile lor au fost preluate.

Rep: Ce a invocat familia atunci când a hotărât să plece pe cont propriu?

R.A: Noi pregăteam transferul în masă. Lumea nu aștepta, lumea dorea să plece foarte rapid. Faptul că unii au plecat cu o zi sau două înainte, din păcate, nu a schimbat prognosticul final. Prognosticul depindea foarte mult nu numai de arsura externă, dar și de arsura internă și de impactul pe căile respiratorii și pe plămâni.

Rep: Știți că familiile și prietenii victimelor de la Colectiv au înființat acea asociație, iar tonul la adresa dumneavoastră este foarte dur. Au anunțat chiar că iau în calcul să vă dea în judecată. Ce mesaj aveți pentru ei?

R.A: În primul rând îi înțeleg. În același timp înțeleg că sunt unii care alimentează și care continuă în încercarea de a-i convinge că nu s-a făcut tot ce trebuia să se facă și că am fost neglijenți. Normal că dacă se va ajunge la instanță cineva ca mine o să vină cu toate probele, inclusiv folosirea și aducerea unor experți din afară, cu care am lucrat, care să explice judecătorilor ce s-a făcut.

Rep: Pentru o familie care și-a pierdut copilul este foarte greu.

R.A: Vedeți. Asta este diferența dintre noi și alte țări care au avut astfel de tragedii. În alte părți se discută cu psihologii. Și aici au fost trimiși psihologi să discute cu familiile și să explice situația. Însă la noi acest lucru a fost forte greu din momentul în care o parte din media s-a poziționat împotriva intervenției. S-a politizat evenimentul și a început să se explice în continuu, de dimineață până seara, de către oameni în mare parte neavizați, prin talk show-uri și altele, cât de rău se comportă Guvernul și sistemul în acest caz. Noi vedem impactul acestor aspecte în sistem. Impactul nu constă doar în supărarea familiilor și în intenția de a da în judecată. Cum am spus, acolo vom veni cu argumentele noastre și cu martori care să arate tot ce s-a făcut. În sistem, avem deja o problemă. Cu personalul din sistem avem deja o problemă. Cu acești oameni – medici, asistenți, pompieri, comandați, oameni care iau decizii – avem o problemă. Unii vor să se debaraseze de funcțiile de comandă. Alții sunt speriați și îți spun „oare, la următoarea situație, capul cui o să zboare?” sau „ce o să ne facă unii și alții dacă intervenim și nu le place cum am făcut-o?”. Noi intervenim după cum știm că trebuie să o facem, dar dacă vine cineva și interpretează, așa cum au interpretat resuscitarea pe asfalt ca improprie, deja îți dărâmă toate intervențiile pe plan public. Societatea are obligația să își corecteze modul de abordare a acestor situații. În general, dărâmarea încrederii populației în sistemul de urgență și în stat, nu este în binele nostru.

Rep: Credeți că în tot acest context, un eventual proces, într-un mod ciudat, ar putea să fie șansa prin care aceste lucruri să se clarifice?

R.A: Din punctul meu de vedere este clar. Asta nu înseamnă că doresc un proces. Într-un proces, fiecare va prezenta punctele lui de vedere, ce vede și ce știe. Utilizarea experților din afară, mai ales cei care au văzut pacienții – și mă bucur că am adus experți din afară să îi vadă – și condițiile în care au fost tratați, cred că vor fi determinante. Un expert militar din Belgia nu va veni să mintă ca să apere pe unul sau pe altul.

Rep: La începutul interviului ați caracterizat discuțiile de ieri ca fiind constructive și pozitive. Cu toate acestea, după ce ați avut aceste discuții constructive și pozitive, ați ținut să precizați că nimeni nu este fixat de scaun.

R.A: Eu îmi fac treaba și o fac mai departe. Normal că nimeni în aceste funcții nu este fixat de scaun. În final, decizia nu îmi aparține. Mie îmi aparține decizia, dacă vreau să îmi dau demisia. Eu nu o să îmi dau demisia.

Rep: Indiferent de cât presiune se va pune sau de ce evoluții vor fi?

R.A: Eu nu cedez presiunilor. Știu care sunt presiunile și știu ce stă de multe ori în spatele lor. Când greșesc știu că am greșit. Când nu am greșit știu că nu am greșit. Cel puțin după evaluarea mea.

Ascultă aici interviul cu Raed Arafat: