Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mărturisirile mult prea complete ale unui terorist

abrini_abdeslam.jpg

Mohamed Abrini si Salah Abdeslam reperati lânga Paris în 11 noiembrie 2015
Mohamed Abrini si Salah Abdeslam reperati lânga Paris în 11 noiembrie 2015

Mohamed Abrini, arestat vineri 8 aprilie la Bruxelles, nu se afla nici de 24 de ore în mâna anchetatorilor că deja mărturisea totul. Omul cu pălărie de la Zaventem era el, șef al unei celule teroriste care planifica de fapt un atac asupra Franței. Abrini a spus tot, ca la spovedanie, aducînd precizări și detalii chiar. Acest film, care se derulează în celulele poliției, este prea frumos ca să fie adevărat.

Mohamed Abrini, un belgo-marocan de 31  de ani, locuia liniștit în cartierul bruxellez Andrelecht unde nu se ascundea de poliție.

Cu toate acestea, el era cătutat activ încă din 14 noiembrie 2015  când a fost identificat pe imaginile unei camere de supraveghere în comapania lui Salah Abdeslam.

Cei doi făcuseră un voiaj la Paris în 11 noiembrie și au fost surprinși împreună într-o benzinărie, la bordul unei mașini Renault Clio, folosită apoi în cursul atentatelor din 13 noiembrie.

Abrini l-a așteptat apoi pe Abdeslam la Bruxelles în 14 noembrie când Hamza Attou, un alt prieten, l-a adus pe Abdeslam de la Paris. Abrini l-a preluat pe teroristul care nu-și detonase centura explozivă la Paris și l-a ascuns într-un apartament din Schaerbeek, tot la Bruxelles.

Pista anchetatorilor se oprește aici. Omul cel mai căutat din Europa este Abdeslam, pâna în 18 martie când el este arestat în Molenbeek, la doi pași de casa părinților săi. Despre Abrini nu se mai aude nimic în acel moment, până în data de 22 martie.

În 22 martie, două bombe au explodat la terminalul Plecări al aeroportului internațional Zaventem. Camerele de securitate au reperat înainte de explozii trei persoane. Două sunt identifcate ca fiind doi kamikaze, Brahim El Bakraoui și Najim Laashraoui.

A treia, purtînd o vestă albă, ochelari și pălărie, a fost observată plecînd după ce a lăsat o bombă lângă birourile de îmbarcare ale Delta Arlines. Numele lui Abrini este imediat citat în anchetă.

I-au fost necesare poliției două săptămâni pentru ca , servidu-se de toate camerele de securitate aflate în nordul orașului, să retraseze parcursul acestui om care a ajuns pe jos, la două ore și jumătate după atentat, în cartierul european.

Abrini recunoaște acum fără reținere că el este acest om, cu toate că avocatul său a indicat că cel din imagini este mai înalt decât Abrini. El spune că și-a aruncat pe drum vesta într-un coș de gunoi (de aceea apare la un moment pe imagini doar în cămașă) și că și-ar fi vândut pălăria...

Așa să fie oare? Unii analiști sunt gata să spună ca aceste mărturisiri sunt false. Si dacă ele sunt false o altă problemă mai gravă se pune: pe cine protejează Abrini? Este această persoană mai departe primejdoasă?

Teroristul, ale cărui amprente au fost găsite în mai multe apartamente folosite de prietenii săi înaintea atentatelor de la Paris și de la Bruxelles, spune că de fapt Parisul era vizat din nou în martie.

Arestarea lui Abdeslam ar fi precipitat totul și ar fi obligat comandoul format la Bruxelles să-și atace propria-i bază.

La Paris, ținta ar fi fost cartierul de la Défense (unde era vizat centrul comercial Les 4 Temps) și o organizație catolică radicală.

Ceea ce spune el se lovește cap în cap cu alte informații obținute între timp de anchetatori conform cărora celula teroristă pregătea un atentat la Bruxelles pe 28  martie, fapt precipitat apoi de arestarea lui Abdeslam.

Alte întrebări apar. Abrini, inculpat acum doar pentru atentatele de la Paris, nu a explicat de ce a ales să nu se sinucidă la Zaventem, ca ceilalți doi.

De ce este gata Abrini să vorbească atât de repede după arestarea sa și să dea atât de multe detalii? Analiștii sunt de părere că spusele sale ar fi credibile doar dacă anchetatorii i-au prezentat probe fizice irefutabile...

Apoi, de ce nu se ascundea Abrini care a devenit inamicul public numărul unu după atentatele de la Bruxelles? El a fost arestat în plină stradă, în Anderlecht, unde se plimba ziua în amiaza mare,  nestingherit,  de parcă un mandat de arestare și un aviz de căutare n-ar fi fost emise pe numele său.

Arestarea sa, ca și cea a lui Abdeslam, pare pusă în scenă.

În 18 martie, adresa de la Rue des Qutre Vents la Molenbeek apare brusc în radarul poliției. Aici, la ora 16h, trupele speciale încercuiesc o locuință de unde câteva femei sunt scoase pentru a fi protejate. Într-un megafon, un polțist strigă că toți ocupanții casei trebuie să iasă cu mâinile sus, ceea ce se întâmplă. Printre ei, se află  și Abdeslam care se predă spunînd, de parcă îi aștepta pe polițișți : "Sunt eu, Salah!".

În 8 aprilie, Mohamed Abrini se plimbă agale în Place Albert I în Anderlecht la ora 16h30. Incetinește pasul când  trei polițiști își fac apariția într-o mașină banalizată. Îl culcă la pământ și-l saltă în mai puțin de două minute.

S-ar zice că Abdeslam și Abrini s-au lăsat prinși sau chiar și-au dorit asta. Protejează ei pe cineva? Sau se proteajează pe ei înșiși gândidu-se că se află mai în siguranță în închisoare decât în libertate?

Toate aceste întrebări, deocamadată fără răspuns, ridică din nou problema securității mai mult decât precare a celor ce trăiesc astăzi în inima Europei.