Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Deficitul fondului de pensii se acutizează. Generaţiile viitoare vor avea o pensie cu putere de cumpărare extrem de mică

deficit_pensii.jpg

Cifrele demografice arată foarte prost pentru toată Europa și, în particular, pentru România

Deficitul fondului de pensii a crescut anul trecut cu 5 miliarde de lei comparativ cu 2014 şi a ajuns, potrivit Consiliului Fiscal, la peste 18 miliarde de lei. Altfel spus, ponderea din produsul intern brut a subvenţiilor pe care trebuie statul să le aloce pentru a acoperi această gaură este mai mare decât cele ale Educaţiei şi Mediului la un loc.

 Preşedintele Consiliului Fiscal Ionuţ Dumitru explică, la RFI, că majorarea deficitului bugetului de pensii s-a accelerat odată cu implementarea măsurilor de relaxare fiscală şi cu indexarea pensiilor şi atrage atenţia că  situaţia este agravată de profilul demografic al României. În context, pensia pe care o vor primi generaţiile următoare va avea o putere de cumpărare extrem de mică, chiar dacă viitorii pensionari (actualii contribuabili) cotizează lunar cu procente importante din venit. O soluţie este accesarea pensiilor private, spune Ionuţ Dumitru:

Ionuț Dumitru: Este deja o cifră foarte mare. Discutăm de peste 2,5% din PIB. În ultimii ani creșterea a fost mai lină, dar anul trecut, după reducerea de CAS, așa cum era absolut inevitabil, deficitul a crescut. Pensiile au crescut mai repede decât venituile pe care le colectăm în sistemul de pensii. În acest context deficitul s-a adâncit destul de mult.

Reporter: Reducerea CAS la angajator a presupus că patronii au plătit cu vreo 2,8 mld. lei mai puțin decât în 2014. Cum se ajunge, totuși, la suma de 5 mld. lei?

I.D: Deficitul oricum creștea, ca sumă absolută, pentru că am avut o indexare a pensiilor. În fiecare an avem o indexare a pensiilor. Practic, obligațiile de plată oricum cresc de la an la an.

Rep: Cum se acoperă un deficit atât de mare?

I.D: Prin subvenții din bugetul de stat. Ceea ce trebuie să înțelegem este că, oricum, cifrele demografice nu ne ajută mai deloc. Numărul de contribuabili este prea mic pentru a putea acoperii pensiile celor care au dreptul să primească pensii în momentul de față. Evident că pe termen lung este o problemă. Deja este o problemă și pe termen scurt, în condițiile în care vedem că acest deficit se tot adâncește. Dintr-o perspectivă a echității intergeneraționale ar trebui ca aceste deficite să fie zero. Adică, să plătim pensii atât cât avem resurse pentru a le plăti. Atât cât încasăm din contribuția la asigurările sociale. Noi, înregistrând deficite pe care le acoperim prin subvenții de la bugetul de stat, nu facem decât să transferăm această povară pe generațiile următoare. Poate părea foarte cinic ceea ce spun, dar, pensionarii de acum primesc o pensie mai mare decât posibilitățile financiare ale bugetului în sine, iar pensionarii din viitor vor primi o pensie mai mică decât ar putea să susțină bugetul la momentul respectiv, pentru că în acest moment se fac niște împrumuturi ce vor trebui acoperite în viitor. Oricum, ciferele demografice, așa cum vă precizam, arată foarte prost pentru toată Europa și, în particular, pentru România.

Rep: Dacă nu mă înșel, în acest moment, raportul este de 1 la 1.

I.D: În acest moment, oricum, acest raport este printre cele mai slabe din Europa, dacă nu cel mai negativ. De asemenea, nici proiecțiile pe termen lung nu ne ajută. Populația îmbătrânește, natalitatea este foarte mică. Practic, avem toate premizele ca, în viitor, pe termen mediu și lung, puterea de cumpărare a pensiei să scadă. Adică, să vedem o pensie chiar mai mică, în termeni relativi, decât o vedem în momentul de față. Dacă acum acordăm o pensie, raportată la salariul mediu, de peste 30%, iar dacă sistemul s-ar autosusține, pe termen lung, peste 30 de ani, văzusem un calcul, (care arăta că) această rată ar trebui să scadă pe la 10 – 15%. Tocmai de aceea s-a început acea reformă a sistemului de pensii, cu pilonul doi, pilonul trei. Acestea presupun să ai un cont individual în care să ți se adune niște contribuții, la care poți suplimenta cu o contribuție facultativ. La vârsta de pensionare, oricum în pilonul unu, cel de stat, pensia va fi foarte mică pentru că resursele financiare vor fi extrem de mici datorită numărului mic de contribuabili, raportat la numărul de beneficiari. În acest fel (prin pilonul doi și trei) poți suplimenta pensia de stat cu o pensie privată suplimentară obligatorie, fie una facultativă.

Rep: în evaluarea dumneavoastră, pilonul doi și trei au fost eșecuri?

I.D: Din punctul meu de vedere a fost cel mai bun lucru care s-a întâmplat în ultimii 25 de ani în materie de reformă a pensiilor. (Funcționează) pe principiul că din pilonul întâi se plătesc pensiile celor care sunt în plată cu contribuțiile salariaților care sunt activi în momentul de față. Pilonul doi și trei tocmai acest lucru au încercat și au reușit să îl schimbe. Se crează conturi individuale. Din contribuțiile fiecăruia, ca salariat, vei avea o parte, acei bani vor fi cu adevărat ai tăi la pensionare. Ai un cont în care se adună contribuțiile tale și beneficiezi de ele în mod individual.

Rep: Cu toate acestea, nu știu cât de mulți au apelat la pilonul trei, de pildă.

I.D: Este adevărat că numărul de contribuabili la pilonul trei este destul de mic, dar în timp oamenii vor începe să conștientizeze (necesitatea acestuia). Cred că trebuie depuse eforturi mai mari și din perspectiva statului, în ultimă instanță. Pot fi (implementate) diverse scheme de sprijin, de încurajare. Trebuie să conștientizăm că cifrele demografice nu ne ajută absolut deloc și pe termen mediu și lung, cei care sunt activi în momentul de față, când vor ieși la pensie, dacă nu se îngrijesc să își pună deoparte niște resurse, contribuind la pilonul trei, cel facultativ, pensia va fi destul de mică. Altfel, sistemul nu se poate susține. El a funcționat în anii 1989 – 1990, când aveam peste trei salariați la un pensionar. Astăzi avem o egalitate, sau chiar mai mulți pensionari decât salariați.

Rep: Este suficientă reconfigurarea sistemului prin pilonii doi și trei pentru a îmbunătății situația în viitor sau trebuie făcut ceva de urgență, până nu este prea târziu?

I.D: Trebuie acționat pe mai multe planuri. Pe de o parte trebuie să încurajăm populația și să (o facem să) conștientizeze că trebuie să aibă o contribuție suplimentară facultativă, pentru a se asigura că vor avea o pensie relativ decentă la pensionare. În plus, trebuie să încercăm să lucrăm și pe partea de număr de contribuabili. Pe de o parte, să îi aducem pe cei care sunt în economia neobservată, economia neagră, care nu plătesc contribuții. Sunt aproximativ 1,5 milioane de oameni care nu contribuie la sistemele de asigurări sociale și sunt plătiți la negru. Aceștia trebuie aduși în sistemul oficial. Este iluzoriu să credem că putem să îi aducem pe toți, dar dacă aducem măcar câteva sute de mii în economia oficială, care să plătească contribuții la sistemul de asigurări sociale, fără îndoială că starea sistemului de asigurări sociale s-ar mai îmbunătății un pic. În plus, trebuie să acționăm cu toate forțele în direcția creării de locuri de muncă și creșterii numărului de contribuabili. Altfel, lucrurile pot fi destul de complicate.

 

Ascultă aici interviul cu Ionuţ Dumitru
2436