Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mişcări de trupe pe flancul estic. Cristian Diaconescu: “Nimeni nu are interesul unei confruntări”

cristian_diaconescu_rfi.jpg

Marea Neagră lipsește din dialogul despre deciziile de la summitl NATO
Image source: 
RFI

Rusia va trimite la granițele de sud și vest mai multe divizii militare, pentru a contracara efectivele militare în creștere desfășurate în regiune de Alianța Nord-Atlantică, a anunțat ministrul Apărării de la Moscova. Este vorba de aproximativ 30 de mii de militari, care vor fi mobilizați în baze până la sfârșitul acestui an. NATO, care îşi consolidează la rându-i prezența militară  în Est, transmite că Rusia nu este văzută ca un inamic, ci ca un partener de dialog. Alianța Nord Atlantică  insistă însă că își va apăra aliații și reglementările internaționale.

Momentul nu este ales întâmplător, spune, la RFI, Cristian Diaconescu, fost ministru de externe. Cristian Diaconescu amintește că la ultimele summituri NATO s-au luat decizii politice legate de garanțiile de securitate pe care Alianța le dă statelor din flancul central și sud-estic și susține că Moscova a înțeles să răspundă militar, pentru a intimida țările din regiune:

 

Cristian Diaconescu: Deciziile Alianței sunt înțelese în cu totul altă perspectivă de către Moscova. Aceasta ar dori, din punct de vedere al echilibrului militar, ca Federația Rusă să fie prezentă și mai aproape de granițele Alianței Nord Atlantice.

Reporter: Credeți că momentul a fost ales și ținând cont de apropierea summit-ului de la Varșovia?

C.D: În mod categoric. Moscova știe că la Varșovia se vor lua o serie de decizii care vor da sprijin politic noilor măsuri de desfășurare militară a centrelor de comandă și a exercițiilor ce urmează să se organizeze în următorii doi ani în această regiune. S-a ales această variantă pentru a da un răspuns pe măsură și pentru a evita o poziție de dialog constructiv. O astfel de poziție ar presupune reținere, predictibilitate, dar mai ales anumite gesturi privind criza ucraineană. Dincolo de aceste aspecte, există canalele politico-diplomatice, care rămân deschise în acest moment. Cei care se grăbesc să constate că ne aflăm într-un nou război rece, după părerea mea, se pripesc. Aceste gesturi au o simbolistică aparte, destul de îngrijorătoare. Pe de altă parte, trebuie înțeles că riscurile și amenințările în regiunea în care se află și România, Polonia, statele baltice, au crescut foarte serios. Aceasta nu este doar evaluarea statelor din regiune. Este evaluarea tuturor statelor membre ale Alianței Nord Atlantice și sunt necesare măsuri prin care să se garanteze protecția partenerilor. Este foarte important să vedem ce se va decide la summit-ul de la Varșovia.

Rep: Vă gândiți la ceva concret, de care să beneficieze și România, ce ar putea fi decis la Varșovia?

C.D: Politic corect ar fi ca deciziile luate la Varșovia să se refere, în mod egal, la garanții de securitate pentru toate statele din zonă. Acea axă Marea Baltică  - Marea Neagră, zona de nord, coborând spre sud, trebuie respectată ca un vector de securitate cât se poate de clar. Deciziile luate doar pentru o parte a Europei ar creea dezechilibre de percepție, cu consecințe nebănuite pentru alte zone. Astăzi văd că Marea Neagră lipsește în dialogul, ceva mai constructiv, în legătură cu preconizatele decizii de la summit. Acest lucru este cât se poate de îngrijorător.

Rep: Mă uimește discursul Secretarului american al Apărării, Ashton Carter. Pe de o parte a spus, în repetate rânduri, că așteaptă de la Rusia să fie un partener constructiv, că nu privește spre Rusia ca spre un inamic. Pe de altă parte, se declară îngrijorat de amenințarea Rusiei cu utilizarea armelor nucleare. Sunt două elemente, într-un discurs diplomatic, la 180 de grade unul față de celălalt.

C.D: Pe de o parte, Federația Rusă a primit mesaje cât se poate de clare, referitor la faptul că anexarea Crimeii și intervenția în Ucraina reprezintă un obstacol foarte serios în calea normalizării relației cu Alianța Nord Atlantică. Pe de altă parte, Alianța Nord Atlantică este convinsă de necesitatea păstrării deschise a canalelor de dialog cu Federația Rusă. Este mult mai important să avem Moscova ca partener. Din acest punct de vedere, nu trebuie variantele politico-militare de dialog.

Rep: Care este raportarea corectă, în acest moment, după toate acțiunile Rusiei din ultimii doi ani? Ne raportăm, negru pe alb, la un potențial inamic sau la un potențial partener de dialog?

C.D: În acest moment, nu există un răspuns categoric într-o direcție sau alta. Lucrurile trebuie privite într-o perspectivă mai largă. Pe de o parte, membrii NATO care se află sub potențial de amenințare mediu spre ridicat, trebuie să primească protecția necesară din partea Alianței și garanțiile de securitate, indiferent de modul în care aceste amenințări se desfășoară. Pe de altă parte, Federația Rusă nu poate fi neglijată ca partener, oricât de reduse ar fi canalele de comunicare. Discutăm despre amenințări militare, nucleare, pornite dintr-o anume direcție. Și România a fost ținta unei astfel de retorici. Acest fapt presupune o atitudine cât se poate de sfioasă. Nu ne putem limita fie doar la flexibilitate politică maximă, fie doar la măsuri militare de închidere a Alianței Nord Atlantice. Lucrurile trebuie privite nuanțat, complex.

Rep: Deși Rusia nu o face. Moscova nu pare să facă acest lucru.

C.D: Vă asigur că, dincolo de retorica publică, de multe ori exersată și pentru un anume consum intern, canalele de comunicare rămân deschise. Nimeni nu are interesul unei confruntări.

Rep: De-a lungul timpului, Washingtonul a fost acuzat, de unele voci, că nu a acordat suficientă atenție zonei de est a Europei. Că această zonă a fost neglijată și că acum plătește nota de plată. Susțineți această teorie?

C.D: În ultima perioadă, administrația Obama și-a îndreptat interesul strategic, în special spre Marea Chinei de Sud, spre Asia, spre Orientul Mijlociu și mai puțin spre zona europeană. Pe de altă parte, a existat și o descreștere a interesului statelor din Europa în legătură cu contribuția privind propria securitate. În momentul în care s-a pus problema creșterii riscului de securitate, inclusiv la frontiera României, SUA au fost primul membru NATO care a reacționat categoric. Lucrurile pot fi privite în succesiunea lor. Dar având în vedere contextul actual, Statele Unite sunt principalul stat membru al Alianței, care, pe de o parte își încurajează partenerii să îi sprijine pe cei din această zonă a Alianței. Pe de altă parte, este primul stat care și-a mărit bugetul privind desfășurările militare în zonă cu 3.4 mld. de dolari. Este un gest cât se poate de semnificativ.