Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


„Persoanele cu dizabilități sunt ignorate în R.Moldova” Interviu AUDIO

Vlad Andreev are 24 de ani. Tânărul suferă de paralizie cerebrală-infantilă, dar acest lucru nu-l împiedică nici pe departe să-și realizeze visele. Este student în anul patru la Universitatea Tehnică din Moldova și urmează să-și ia diploma de inginer metrolog. În plus, este preocupat de design publicitar și fotografie.

„A face poze este mai mult decât un hobby, este o parte din viața mea. Eu de fiecare dată lucrez cu  mare entuziasm. Pentru mine este important ca să aduc un zâmbet oamenilor. Lumea fotografiei este o lume specială și este numai a mea. Este și un refugiu pentru mine. M-am obișnuit deja cu stilul meu de viață și nu mai simt problemele care au fost, trec peste ele mai ușor. Mult timp lucrez. Atunci când fac poze, uit de problemele prin care am trecut. Mă bazez pe forțele proprii și nu pe ajutorul părinților sau al rudelor. Când te bazezi pe anumiți oameni, devii mai pasiv și nu activ”, ne spune Vlad Andreev, după o ședință foto.

„Am observat că, dacă am succes în ceva anume, oamenii mă susțin. Îmi pun un scop și merg înainte, nu țin cont de cât timp voi avea nevoie sau peste câte obstacole voi trece”.

”Merg și la sport pentru că, noi, cei aflați în dificultate, avem nevoie să ne menținem în formă. Merg și la un studiou unde fac designer publicitar. Îmi ajut și părinții, merg și la sesiuni foto. În timpul anului ajung și la facultate. Noaptea pot să retușez pozele, iar dimineața merg la examene”.”Mă deplasez ceva mai greu, urmează să mai fac câteva tratamente și poate ajung la o etapă mult mai bună, sunt șanse. Însă, intervențiile chirurgicale mai complicate sunt costisitoare. Eu mă axez pe exercițiile fizice și nu merg la diverse centre pentru investigații. Am grijă să fiu tot timpul în mișcare. Altfel, m-aș gândi mereu că trebuie să-mi găsesc un alt loc de muncă mai stabil”, ne povestește tânărul.

Persoanele cu nevoie speciale sunt ignorate de societate, mai afirmă Vlad Andreev. ”Oamenii se uită altfel atunci când întâlnesc un cetățean, aflat în dificultate. Dar eu vin atunci cu exemple: uite ce fac eu, poate compensa problema pe care o am. De multe ori, în transportul public, pasagerii atunci când văd o persoană cu o dizabilitate mai severă decât a mea, nu îi permit să se așeze, iar șoferii de microbuze atunci când văd un tânăr care merge în baston, nici nu opresc”.

Persoanele cu dizabilităţi din R.Moldova se confruntă cu un şir de probleme în procesul de încadrare în câmpul muncii. O barieră esenţială în acest sens ţine de prejudecăţile predominante în societate precum că persoanele cu cerinţe speciale ar reprezenta o povară sau angajarea lor poate genera costuri suplimentare fie prin productivitatea redusă, fie prin cheltuieli pentru adaptarea locului de muncă, se arată într-un studiu, realizat de Centrul de Asistenţă Juridică pentru Persoane cu Dizabilităţi, scrie IPN. Potrivit experţilor Centrului, autorităţile publice trebuie să se implice mai activ în procesul de depăşire a barierelor, precum şi în schimbarea atitudinii societăţii faţă de persoanele cu dizabilităţi şi integrarea socială a lor.

Datele oficiale relevă că în R.Moldova, numărul persoanelor cu dizabilităţi este de peste 180 de mii. În ultimii ani, numărul acestora a crescut cu aproape trei la sută, iar în cazul copiilor a scăzut cu 11 la sută. Persoanele cu dizabilităţi reprezintă peste cinci la sută din populaţia totală a ţării, iar copiii cu dizabilităţi constituie aproape doi la sută din numărul total al copiilor din Republica Moldova. Aproape fiecare a şaptea persoană cu dizabilitate se încadrează în categoria celor cu dizabilitate severă.

 

Vlad Andreev în dialog cu Valeria Viţu
1955