Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Medic: "Te lupți, dar te lovești de sistem. Și atunci alegi: pleci sau te obișnuiești"

bogdan.jpg

Ministrul Sanatatii ia in calcul relocarea pacientilor de la Spitalul de Arsi din Capitala
Ministrul Sanatatii ia in calcul relocarea pacientilor de la Spitalul de Arsi din Capitala

Dacă acum în România are loc o mare explozie, pacienţii trebuie să fie duşi în străinătate. O spune tranșant însuși ministrul Sănătății care a demarat o anchetă la Spitalul de Arşi din Capitală, după ce jurnalistul Cătălin Tolontan a scos la iveală faptul că un pacient internat în secţia de Terapie Intensivă avea viermi pe o rană deschisă. Bărbatul a murit între timp.

Cazul vine la doar o zi după ce în presă a apărut un alt caz ce s-a petrecut tot la Spitalul de Arşi din Capitală. O femeie în vârstă a decedat după ce medicii i-au făcut transfuzie cu sânge dintr-o altă grupă decât avea pacienta. Acum, ministrul Vlad Voiculescu anunță că a închis unitatea de transfuzii a unității medicale și că singura măsură rezonabilă este închiderea spitalului şi transferul activităţii.

La RFI, medicul Bogdan Tanase, președintele Alianței Medicilor din România spune că nu poate să înțeleagă cum de administrația spitalului nu a făcut cerere pentru instalarea unor aparate de aer condiționat sau montarea unor plase pentru insecte la geamuri. El spune că sunt mulți medicii care se luptă pentru fiecare pacient dar la un moment dat ajungi să te lovești de sistemul care nu vrea să se schimbe. Și atunci alegi: pleci sau accepți ce se întâmplă ca pe un dat.

Bogdan Tănase: Din păcate am ajuns aici, iar scandaluri de genul Hexipharma, care era de neconceput, se pot întâmpla lună de lună în sistemul de sănătate din cauza faptului că lucrurile au fost lăsate să meargă în voia întâmplării. Nu au fost legiferate și nici controlate, sau au fost din ce în ce mai puțin controlate. Nu s-a încercat impunerea unui cod etic sau moral, iar fiecare a mers după bunul plac. În sistem nu este domnia legii, ci domnia legii bunului plac. Fiecare face ce îl taie capul și așa s-a ajuns în aceste situații de neconceput.

Reporter: Domnule doctor, vă întreb foarte sincer, pentru că activați în sistem. Ai nevoie de un cod moral atunci când te duci la serviciu și treci pe lângă patul unui pacient care are niște muște, niște viermi pe el? Cât ține de lipsa infrastructurii și cât ține de condiția ta de medic și de om?

B.T: Fără doar și poate sunt combinate. Lipsa infrastructurii este un lucru pe care îl știm cu toții. Îl știu și guvernanții și decidenții. Toată lumea știe că este lipsă de personal, de aparate și de infrastructură. Pe de altă parte, lucruri de acest gen nu ar trebui să se întâmple. Acestea țin de o minimă omenie, pe care se pare că ne-o pierdem în unele cazuri. Se pare că ne pierdem acel altruism pe care profesia de medic îl presupune, lăsând la o parte încărcătura emoțională care uneori este foarte mare. Îngrijim pacienți fără nicio speranță. Dar fiecare pacient, fie că este fără speranță, fie că are o șansă de vindecare, trebuie să primească cele mai bune îngrijiri posibile. Acesta este codul nostru. Acest lucru ni l-am asumat odată cu profesia de medic, de asistent medical, de infirmier. Acest lucru ar trebui să îl facă fiecare.

Rep. Ce credeți că se petrece în minte colegilor dumneavoastră? Intervin, din nou, acele justificări cu salarii mici, personal insuficient, slujbe solicitante, unități medicale care nu au de niciunele?

B.T: Nu. Nici vorbă. Nu cred că acestea sunt justificări care să țină în situația de față, ci mai curând, un fel de tocire a sentimentelor. Din cauza supraîncărcării apare această tocire, care se aplică și la situații de acest gen. Dacă zi de zi te lovești de astfel de situații și zi de zi vezi că nu ai ce face, nu ai soluții, la un moment dat, accepți că aceasta este realitateta. Te lupți o lună, două, un an, dar, până la urmă vezi că eforturile tale ca persoană, din păcate, sunt respinse de un sistem care nu vrea să se schimbe. Atunci ai două alegeri. Fie pleci, fie accepți ceea ce se întâmplă ca pe un dat. Alegerile care sunt puse în fața noastră, ca medici sau ca asistente nu sunt niște alegeri normale. Până la urmă trebuie să facem acest compromis, cu toate că este mai mult decât un compromis. Unii dintre noi îl pot face, alții nu.

Rep: Cum vă explicați, domnule doctor, faptul că managementul spitalului nu a făcut nicio cerere către minister pentru aer condiționat sau pentru plase de geam care să țină insectele afară?

B.T: Este greu de comentat. Multe dintre deciziile manageriale care se iau în sistemul de sănătate încă țin de comunism. Nu pot să îmi dau seama din ce cauză ne este frică să spunem care este realitatea. Poate că ne este frică să nu ne pierdem locul sau poziția pe care o avem. Preferăm să ascundem realitatea și să raportăm, ca pe vremea lui Ceaușescu, că producția la hectar este de nu știu câte mii de kilograme. Cam acest lucru se întâmplă. Noi raportăm că totul este bine și realitatea rămâne obscurată de aceste rapoarte favorabile, deși la nivelul de jos, toată lumea știe cum este realitatea. Nu știu cum se vede de sus.

Rep: Ministrul Vlad Voiculescu anunța că s-a gândit până acum de trei ori să închidă spitalul de arși. Totuși, și-au dat seama la minister, că aceasta nu este o soluție, pentru că este o unitate medicală extrem de importantă. Au închis însă unitatea de transfuzie. Din câte înțeleg, i-au suspendat activitatea. Este o variantă de avarie?

B.T: Este o variantă de avarie, care nu știu cât va funcționa. Arșii sunt pacienți ce sunt cunoscuți că au un necesar transfuzional foarte mare.  Tratamentul arșilor mari nu se poate concepe fără transfuzii de sânge. Nu sunt specialist în tratamentul arșilor, dar a făcut parte din bibliografia mea de medic specialist și de medic primar. Nu știu cum va funcționa spitalul de arși.

Rep: Cred că după Colectiv, domnule doctor, am aflat cu toții cam care este situația unui bolnav ars pe suprafețe mari de corp. Ce ar însemna relocarea pacienților către alte spitale, variantă la care am înțeles că se gândea ministrul Vlad Voiculescu? Și aceasta este o variantă de avarie, nu?

B.T: Da, este o variantă de avarie, dar nu știu în care spitale ar putea fi relocați. Dacă ne referim strict la Colectiv vedem că suntem la o durată de timp apreciabilă și, din păcate, nu s-a întâmplat nimic. Nu am învățat lecția pe care trebuia să o învățăm din ceea ce s-a întâmplat la Colectiv. Sunt mai multe lecții, nu neapărat aceea conform căreia trebuie să intervenim cât de repede posibil sau că trebuie transferați arșii. Este o lecție a compasiunii la toate nivelurile. Din păcate, nu am învățat această lecție. Lucrurile merg în aceeași manieră rece și depersonalizată la toate nivelurile. Nu se implică nimeni să schimbe un sistem care este un angrenaj, o chestie pur mecanică, în care sentimentele nu își găsesc locul.

Rep: În viziunea dumneavoastră, de unde ar trebui început ca lucrurile să se schimbe? Colectiv a trecut. Nu s-a schimbat mai nimic. Acum aflăm că dacă vin cinci pacienți arși în plus îi trimitem în străinătate pentru că nu avem capacitatea să ne ocupăm de ei. Cred că a trecut și vremea inspecțiilor, a controalelor și amenzilor.

B.T: În fapt, o amendă nu schimbă nimic. Este cunoscut că nu poți conduce, biciuind la nesfârșit o mârțoagă. Până la urmă va muri. Ideea mea este de transparentizare a realității. Să recunoștem care este realitatea și în funcție de aceasta, așa cum a zis și ministrul în discursul său inaugural, este timpul să terminăm cu minciunile. Din păcate, minciunile se perpetuează. Trebuie creat un mecanism ca aceste minciuni să nu mai existe. Atunci nu va mai exista această falie între pacienți și medici, că una se spune, alta se face. Trebuie să ne asumăm că ceea ce spunem și facem. Și că spunem ceea ce se întâmpă de fapt. Nu ne ascundem după degete. Cred că aceasta ar trebui să fie, în primul rând, atitudinea noastră pentru a obține o schimbare.

 
Medicul Bogdan Tănase, președintele Alianței Medicilor din România