Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


ANPDCA: Copilul nu este victimă în interiorul centrului

copii_final.png

Image source: 
faracharity.ro

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adoptie (ANPDCA) nu știe câți copii au devenit victime înainte de intrarea în sistem și câți au devenit victime ulterior. RFI România relata luni, citând date obținute de Centrul pentru Resurse Juridice de la toate Direcțiile de Asistență și Protecție a Copilului, că 66 de copii din mai multe centre de asistență au fost traficați în scopul exploatării sexuale în perioada 2011-2015. Până la începutul acestui an, doar în 24 din cazuri agresorii fuseseră reținuți. Astăzi, Autoritatea Națională pentru Protectia Drepturilor Copilului recunoaște că nu a cerut niciodată informații exacte privind numărul copiilor traficați din centre și susține că minorii nu sunt abuzați în interiorul centrelor ci în afara lor, după cum spune Elena Tudor, director la ANPC, în interviul acordat RFI:

Elena Tudor: La momentul la care noi am furnizat datele, pentru 24 de copii dosarul era finalizat cu arestarea autorilor sau a autorului, iar 31 de dosare nu erau finalizate, ci se aflau în diferite faze procedurale, în cercetare penală, pe rolul instanței. În 11 cazuri dosarele s-au finalizat cu ordonanța de casare. Acolo nu s-a confirmat direct suspiciunea. Noi nu lucrăm direct cu beneficiarii, adică cu copiii, nu avem servicii în subordine. Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului funcționează la nivel de județ, în subordinea consiliilor județene. Ele sunt instituțiile care au obligația prin lege să verifice orice suspiciune de abuz sau de exploatare, indiferent de forma acestora. Au obligația de a sesiza organele de cercetare penală.

Reporter: Din datele adunate până acum de direcțiile de asistență și protecție a copilului trimise către dumneavoastră, care au ajuns, în cele din urmă, la Centrul pentru Resurse Juridice, reiese că în unele cazuri sunt implicați angajați  în acest trafic, în scopul exploatării sexuale. Ce fac direcțiile de asistență și protecție a copilului? Cum se ajunge ca un angajat să devină un pion esențial în aceste cazuri oribile?

E.T: Din informațiile pe care le avem noi de la Centrul pentru Resurse Juridice nu reiese ceea ce spuneți dumneavoastră. Sunt prevederi clare în legislație în ceea ce privește apariția unui astfel de caz. În momentul în care doar există suspiciunea, nu dacă se constată că un angajat ce are ca obligație creșterea și îngrijirea copilului care intră într-un serviciu special, sărvârșește astfel de fapte, este îndepărtat. Există această obligație legală. El este îndepărtat și mutat într-un alt serviciu, dacă fapta nu este foarte gravă. Poate să se ajungă la suspendare, se face sesizare administrativă. Lucrurile sunt clare, nu există niciun dubiu.  Nu există niciun risc ca agresorul să rămână alături de copil.

Rep: Din datele pe care le-ați studiat dumneavoastră, cum ajunge un copil dintr-un centru să fie traficat în scopul exploatării sexuale?

E.T: Pleacă un copil mare care are dreptul să iasă singur și nu trebuie să meargă însoțit. Are 16 – 17 ani, merge în oraș, merge la club, cu biletul de voie și intră într-un cerc de prieteni. Este tentația vârstei, a adolescenței. Mai departe se poate întâmpla ca oricărui alt copil care la un momemnt dat poate să devină victimă. Se pot întâmpla și lucruri de genul acesta.

Rep: Practic, în momentul în care ei ies în oraș sunt expuși oricărui pericol...

E.T: Instituția nu este una închisă. Este ca orice altă casă. Copilul pleacă dimineața la școală, pleacă din casă.

Rep: Nu s-au înregistrat cazuri de copii de 12 – 14 ani traficați?

E.T: Nu. Datele sunt centralizate pe toți copiii. Nu știu să vă spun acum pe grupe de vârstă, pe cele două categorii: cei care au fost victime înainte de intrarea în sistem și cei care au devenit victime ulterior.

Rep: Nu vi se pare totuși esențial de aflat? Cum se depistează dacă problema este în interiorul centrului?

E.T: Nu este în interiorul centrului. Copilul nu este victimă în interiorul centrului.

Rep: Eu când spun acest lucru, mă refer la ceea ce tocmai spuneați, că cei sub 14 ani nu pot părăsi centrul singuri, neînsoțiți. Totuși există victime copii între 12 și 14 ani.

E.T: Exact acest lucru vi-l spuneam. Nu pot să vă spun acum în ce  grupe de vârstă se încadrează cei care au fost victime. Nu deținem astfel de date în acest moment. Trebuie să întrebăm direcțiile.

Rep: Practic, nu știți dacă acești copiii au fost traficați înainte de a ajunge în centru sau în timpul în care erau în centru.

E.T: Nu cunosc grupa lor de vârstă.

Rep: Este un element important. Am înțeles.

E.T: Direcția cu siguranță are astfel de informații, dar noi, la momentul la care am centralizat, nu am solicitat informațiile respective.

Rep: Până la începutul lui 2016, doar în 24 de cazuri se arestaseră agresorii. În momentul acela, copiii victime de cine sunt protejați, dacă agresorii sunt în liberatate, orice ar însemna acea libertate?

E.T: Sunt aplicabile alte măsuri, de exemplu controlul judiciar. Dacă copilul a fost luat din familie sau a fost victimă în comunitate și dacă s-a dus în centrul de plasament, a fost îndepărtat de agresor.

Rep: Noi vorbim despre cazuri de copii aflați deja în centre.

E.T: Și dacă sunt deja în centre, vă spuneam că agresorul nu este în interiorul centrelor. Dacă ar fi în interiorul centrelor, este îndepărtat conform legislației. Agresorul este în afară.

Rep: Acești copii sunt în responsabilitatea centrului. Cum sunt protejați copiii? Cum îi protejează centrul și angajații centrului?

E.T: Se ocupă de creșterea și îngrijirea lor exact cum ar trebui să se ocupe și în familie. Sunt educatori, sunt supraveghetori. Suplimentar se acordă consiliere psihologică și sprijin emoțional. Trebuie să fie ajutați să depășească trauma prin care au trecut.

Centrul pentru Resurse Juridice mai semnala luni că sistemul este opac, iar voluntarilor care lucrează în centre le este frică să îi reclame pe angajații neglijenți sau abuzatori de teamă că nu li se va mai permite accesul în centre, la copii.

1094