Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Haos la centrul de plasament Sfânta Maria. Director DGASPC anunță la RFI că s-ar putea închide

trafic_copii.jpg

Sursa imaginii: 
youtube.com

Situație critică la centrul de plasament Sfânta Maria din București: 13 tinere cu probleme neuropshicie refuză tratamentul, unele au fugit, iar personalul este insuficient și compleșit de situație.  Directorul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, Dănuț Ioan Fleacă, anunță la RFI că intenționează să ÎNCHIDĂ centrul, din cauză că lucrurile au scăpat de sub control.

Este unitatea în care anterior șapte angajați au fost arestați preventiv într-un dosar ce vizează comiterea unor infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului, abuz în serviciu și delapidare. Printre ei și medicul psihiatru, acuzat că le administra tinerelor tratament cronic, în lipsa unei examinări efective, pentru a le seda.

Responsabilul DASPC Sector 1susține însă că ancheta procurorilor ar fi un abuz și, mai mult, că angajații din sistem fie acționează  acum din frică, fie vor să-l părăsească definitiv.

În scurt timp, fetele de la Centrul Sfânta Maria ar urma să fie relocate și lacătul pus pe ușă, spune  Dănuț Ioan Fleacă:

 

Dănuț Fleaca: Nu putem să îl mai  gestionăm.

Reporter: Vreți să închideți centrul pentru că nu îl mai puteți gestiona?

D.F: Nu îl mai putem gestiona. Nu avem destui oameni și educatori. Lucrăm cu voluntari. 8 - 10 educatori au interdicție în a mai lucra cu copii până când se lămurește situația în instanță. Alți eudcatori nu am de unde să iau. Am scos posturi la concurs, dar nu vine lumea. O să scoatem din nou și vom vedea de unde putem să luam. Soluția va fi să relocăm fetele de acolo pe centrele pe care le avem, la ONG-uri, la alte fundații care sunt dispuse să preia una, două, cinci fete și să putem închide centrul.

Rep: Sunt tinere care au niște probleme neuro-psihice și care acum refuză tratamentul. Acesta este un aspect. Îl confirmați sau nu?

D.F: Da. În momentul de față se refuză tratamentul zilnic. Nu am nicio variantă să administrez acel tratament. Asistenții medicali care acum administrează tratamentul, îi aduc cu o mașină, special, de la un centru de adulți din Odăi, de trei ori pe zi, ca să poată administra tratamentul. Sunt zile în care nici asistentul medical nu vrea să meargă acolo. Îi este teamă de fete. Suntem într-o situație foarte delicată. Doar două, rareori trei sau patru dintre cele care ar trebui să ia medicația o mai iau. Sunt probleme în fiecare zi, fie cu administrarea, fie cu faptul că sunt găsite pe stradă. Aproape în fiecare zi anunțăm poliția. Este o situație foarte greu de controlat, ca să nu spun că practic este scăpată de sub control.

Rep: Câți ani au fetele?

D.F: Începând cu 12 ani până la majore.

Rep: De ce refuză să ia tratamentul?

D.F: Pentru că au înțeles că noi am făcut niște abuzuri și că medicația care li se dă reprezintă un abuz și că nu este necesară.

Rep: Este o investigație. Au fost oameni arestați preventiv în baza acestor bănuieli.

D.F: Privitor la oamenii care au fost arestați preventiv, mă refer la doctorița psihiatră, așa cum le-am spus și domnilor procurori, este, din punctul meu de vedere, un abuz grosolan. Nu poți să acuzi un neuropsihiatru medic primar, după 22 de ani, că în momentul în care dă o medicație neouropsihiatrică nu o dă cu respectarea tuturor canoanelor. Dacă medicul primar psihiatru nu o dă cum trebuie, cine o să o dea, eu sau cineva din afară?

Rep: Acolo este o anchetă de specialitate.

D.F: Nu este chiar de specialitate. Acolo este o anchetă pe componentă administrativă. Aspectul medical al trebui să facă apanajul Colegiului medicilor, unei comisii de neuropsihiatrii care să evaluaze fiecare caz în parte, să se facă o expertiză medico-legală. Din punctul meu de vedere, raportat strict la activitatea medicală, ce s-a făcut acolo este un abuz grosolan.

Rep: Este opinia dumneavoastră. Mai sunt persoane reținute pentru că ar fi  luat bunuri alimentare, nealimentare. O parte sunt dintre cei care trebuiau să aibă acum grijă de copii.

D.F: Nu. Există o componentă administrativă care însemna  administratorul, magazinerul, muncitorul calificat. Față de aceștia există aceste acuze ale parchetului și la cre nu am ce să comentez.

Rep: Pe mine mă interesează să aflu dacă sunt și educatori printre cei aflați în vizorul procurorilor. Acum, dumneavoastră imputați faptul că nu aveți suficienți educatori, că nu mai aveți personal.

D.F: Sunt unul, doi educatori care au spus în fața judecătorului că este posibil ca într- zi la prânz, în momentul în care copiii au mâncat și s-au dus la somn, să fi mâncat și ei o ciorbă. Sau că au semnat că au primit cinci iaurturi provenite dintr-o donație de la un donator. Erau niște iaurturi Muller, în prag de expirare. Sunt mai multe persoane care i-au spus personal această chestiune. Nu pot să o contest. Ceea ce se contestă și se impută este dacă toate aceste iaurturi și ce s-a dat și către educatori au fost înregistrae transparent ca și sponsorizări, iar sponsorul și-a exprimat acordul ca și personalul să primească câteva iaurturi. Educatorii, dacă au primit așa ceva, au primit sub o semnătură, de la administrator și persoanle responsabile de acolo.

Rep: Dacă se ajunge la situații de tipul acesta, nu arată că sistemul este prost gândit?

D.F: Nu știu dacă sistemul este  prost sau bine gândit. În condițiile în care un educator a primit 900 de lei și niște iaurturi și s-a bucurat de ele, nu știu ce să zic, din moment ce sponsorul a spus că ne permite să primească și educatorul.

Rep: De ce nu ați suplimentarea numărului de educatori la Centrul „Sfânta Maria”, din moment ce sunteți într-o situație critică?

D.F: De unde să cer suplimentarea? Nu mi s-a permis nici măcar să reloc educatorii de la alte centre. Mi s-a spus categorc că nu mi se permite să duc educatori de la alte centre de copii.

Rep: Ce se întâmplă cu cele fete?

D.F: Încercăm să menținem cât de cât o supraveghere și personal de relaționare cu sprijinul ONG-urilor și cu educatorii care mi-au mai rămas la dispoziție. Din altă parte nu am de unde să aduc educatori și nici nu găsesc în sistem educatori pe care să îi contractez și să vină să lucreze acolo. Parchetul ne-a interzis să luam educatori de la alte centre. Nu știu să vă spun de ce. Sunt mai multe fundații cu care putrăm discuții în momentul de față pentru a prelua o parte din fetele de acolo. O parte le vom redistribui în centrele care ne mai rămân.

Rep: Când am putea să asistăm la închiderea centrului?

D.F: Eu sper cât mi repede. Este foarte greu de gestionat din lipsă de resurse umane.

Rep: Și ce veți spune în acel moment. De ce s-a închis?

D.F: Pentru că nu mai putem să îl gestionăm cu personalul pe care îl avem la dispoziție. Nu am nicio variantă. Acestea sunt procedurile în administrație. Nu pot să fac un interviu peste 10 zile sau să anunț prin presă că se fac angajări. Procedura legală mă duce undeva în prima parte a lunii septembrie, dar și atunci îi angajez pe alte structuri, nu pe „Sfânta Maria”. Aolo posturile sunt blocate de persoane care au rămas pe posturi în diverse forme de suspendare. Au fost o perioadă suspendate, acum le-am redistribuit în sistem pe structurile de adulți, unde să lucreze o perioadă cu persoanele vârstnice și persoanele cu diabilități adulte. Și chiar dacă aș aduce mâine 10 educatori în „Sfânta Maria”, aceste persoane nu au lucrat niciodată cu fetele respective. Fetele, neluându-și tratamentul au un anumit grad de disconfort, de recădere în boală. Sunt niște tinere care necesită tratament, le-a fost stabilit tratamentul, dar nu își iau medicația pentru că nu mai vor, iar noi nu avem nicio variantă să le-o administrăm. Peste tot s-a vechiculat ideea că direcția și sistemul foloesc medicamente ca să le dea somnolență, să le blocheze, să nu reacționeze. Acest discurs le-a intrat undeva în subconștient. Nu știu dacă le-a spus cineva că nu pot să fac afirmații că nu știu cine le-ar fi spus să nu își ia medicația. Situația în momentul de față indică această stare de refuz de administrare a medicației pe diverse considerente. Unele nu se trezesc dimineața când se dă medicația și refuză să o ia. Sau, dacă se trezesc, refuză din start asistenul medical. Zilnic am referatele asistenților medicali în care îmi spun câte fete au luat, câte fete refuză.

Rep: Spuneți că le recuperați de pe stradă...

D.F: Au fost situații în care au sărit gardul și au plecat pe stradă. Două, trei, patru sunt iarăși dispărute din centru. Trebuie să anunțăm pe procedură și pe standarde dispariția acestora. Dacă se întorc după două zile, iarăși anunț poliția că au revenit și că nu mai e cazul să le caute. Clar, în momentul de față, supravegherea este deficitară.

Rep: Decizia de a închide centrul vă aparține dumneavoastră?

D.F: Nu. Decizia de a închide centrul e luată printr-o hotărâre de consiliu. Propunerea inițială către consiliu va fi făcută de mine. Eu o să mi-o asum și o să argumentez de ce dorim să închidem centrul. Ca director, la un moment dat, va trebui să merg să pun cheile jos. Eu, în calitate de director general, nu pot să detonez direcția și să suplinesc și șeful de centru de la „Casa Alexandra” și șeful de centru de la „Maria” și pe cel de la „Buburuza”, dar și alții care vor vrea să plece. Nu pot.

Rep: De ce pleacă oamenii din sistem?

D.F: De frică.

Rep: De frica procurorilor?

D.F: De frică. Nu mai îndrăznesc să rămână. Medicul psihiatru de la adulți care venea să ne dea medicația sau să ne evalueze a scăzut brusc dozele și am aflat apoi când s-au decompensat pacienții. I-a fost teamă că vor veni procurorii să spună că le-a dat trei tablete în loc de două. O să vedeți că în urmă cu 15 zile era o medicație, iar acum medicația este scăzută. Nu știu să vă spun cu cât. Nu am avut resurse să mă uit pe fiecare foiae de observație având în vedere că am aproape 300 de copii și încă 400 de vârstnici în paturi. Inclusiv la adulți, medicii psihiatrii de adulți au venit și au scăzut dozele. De exemplu, la una dintre căsuțe, săptămâna trecută am avut o fată care a recăzut în boală, iar datorită scăderii unui medicament am dus-o la spitalul 9. Am avut surprize și la „Maria”, ca anumitor fete să li se spună, după ani de zile de medicație cronică, că nu necesită tratament psihiatric. Evident că ne conformăm. Dacă un psihiatru care le-a evaluat spune că nu mai necesită tratament psihiatric, nu o să le mai dăm.

 

 

 

 
Ascultă aici interviul complet cu Dănuț Ioan Fleacă: