Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Accent pe istorie: Turcia și loviturile de stat

lovitura.jpg

Image source: 
rfi.fr

Evenimentele de pe 15 iulie a.c., când o facțiune a armatei turce a încercat să răstoarne regimul condus de  Recep Tayyip Erdogan, nu reprezintă o premieră în istoria turcilor. Din 1960 până în prezent, în Turcia au avut loc patru lovituri de stat.

Explicația se găsește, desigur, tot în istorie. Republica Turcă modernă a fost fondată în 1923 de Mustafa Kemal Ataturk, un fost ofițer militar, adept și fondator al secularismului și al naționalismului democratic, care a căpătat denumirea de kemalism. Încă de atunci, armata și-a asumat rolul de gardian al kemalismul în Turcia.

Prima oară când armata a preluat puterea în numele apărării democrației s-a întâmplat în 1960. Lovitura de stat a avut  la baza o serie de tensiuni foarte mari între opoziție și conducere și, mai ales, serioase derapaje de la normele kemaliste referitoare la aspecte religioase -de exemplu, redeschiderea unor mii de moschei sau legalizarea rugăciunii în limba arabă. Prim-ministrul Menderas a fost executat, președintele și mai mulți membri ai cabinetului au fost arestați și judecați, iar conducerea a fost preluată de generalul Cemal Gursel.

Apoi, în 1971 a avut loc ceea ce istoria a consemnat drept "lovitura de stat prin memorandum". În loc de tancuri, șeful Statului Major General, Memduh Tađmaç, i-a trimis premierului turc Suleyman Demirel un memorandum cu valoare de ultimatum, prin care îi cerea formarea unui ,,guvern puternic și credibil, inspirat de viziunea lui Ataturk”. Demirel a demisionat, iar puterea a revenit unor guverne provizorii.

Toamna anului 1980 a adus o altă lovitură de stat în Turcia, anunțată chiar la televiziunea publică. A fost impusă legea marțială și a fost revocată Constituția, fiind înlocuită cu una nouă, aprobată în 1982 de un procent copleșitor de 92% din votanți. Puterea a fost preluată de generalul Kenan Evren, care a îndeplinit funcția de președinte al țării timp de șapte ani.

Pe fondul expansiunii factorului politic islamic –mai ales prin accederea la guvernare a grupării politice islamiste Partidul Bunăstării-, în anul 1997, turcii au fost martorii unei ,,lovituri de stat post-moderne”. Sub această titulatură a rămas în istorie Memorandumul militar adresat guvernului, prin care se făceau recomandări precum închiderea școlilor religioase sau interzicerea purtării baticului pe cap la universități. Premierul Erbakan –primul șef de guvern islamist al Turciei- a fost obligat să demisioneze; s-a format un guvern provizoriu, iar Partidul Bunăstării a fost îndepărtat de la putere.

Ulterior, unii dintre foștii membri ai Partidului Bunăstării, alături de  Recep Tayyip Erdogan, au înființat Partidul Justiției și Dezvoltării, aflat azi la conducere în Turcia.

Deocamdată, ce știm despre lovitura de stat din 15 iulie 2016 este că aceasta a eșuat. Dar să nu uităm: istoria continuă...

 

Mihaela Simina este istoric specializat în relații internaționale, co-autor,  alături de Adrian Cioroianu, al volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” (Curtea Veche Publishing - 2015) și ”Mihai I al României - un Rege cu onoare, loialitate și credință” (în curs de apariție la Curtea Veche Publishing) și colaborator al revistei Historia.

Emisiunea Accent pe istorie, în fiecare zi la ora 9.55, la RFI România