Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Semnal de alarmă: Ne vom trezi cu adevărate epidemii!

România are cea mai mare scădere a ratei vaccinării din 190 de ţări analizate, se arată  într-un studiu realizat  de epidemiologi europeni și publicat în revista The Lancet. Situația va deveni și mai îngrijorătoare dacă decidenții vor tot amâna să-și asume o lege a vaccinării, atrage atenția medicul primar Valeria Herdea de la Asociația Română pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie.

Andreea Orosz a întrebat-o pe Valeria Herdea cum se explică faptul că cei mai mulți părinți care refuză imunizarea copiilor sunt din Capitală.

Valeria Herdea: În București, cel puțin la noi la cabinet, nu este de 22%, dar este undeva între 10 – 15% (n.r. procentul celor care nevaccinați). Partea proastă este că, deși se mediatizează foarte tare faptul că a scăzut rata de acceptanță a vaccinării, situația este mult mai complicată. Pe de o parte, există un curent anti vaccinare ce cuprinde un procent de 5 – 7% dintre părinți care refuză în mod constant vaccinarea, dar celaltă parte a părinților este influențată și de  lipsa vaccinurilor. Ne confruntăm cu o activitatea intensă de educație pro vaccinare din parte personalului medical. Medicul de familie este principalul vaccinator, dar  în această echipă intră și asistenta medicală, colegii din maternități, din secțiile de pediatrie.

Pe de o parte crește activitatea de educație, dar, pe de altă parte, lipsa vaccinurilor pe care ar trebui să ni le furnizeze DSV-urile duce la o situație paradoxală în care noi educăm populația să vaccineze, dar în momentul în care pacientul vine la cabinet îi spunem că nu avem vaccin. Atunci populația începe să se întrebe dacă nu sunt vaccinuri pentru că nu sunt bani pentru achiziția lor sau pentru că este o problemă cu ele.

A doua parte a întrebării este dacă problema vaccinării este una la nivel mondial sau doar național. Atunci, situația este mult mai complicată și nu poate fi redusă strict la un procent. Este o stare de fapt.

Reporter:  Care credeți dumneavoastră că ar fi soluția?

V.H: În primul rând, o campanie națională de educare și informare corectă, transparentă și completă, atât a personalului medical vaccinator, cât și a părinților, prin care să se prezinte foarte clar beneficiile actului vaccinal și efectele devastatoare ale refuzului vaccinal. În momentul în care ai în față un partener care a înțeles importanța actului vaccinal, vei avea la rândul tău, un om  cu un pliant care va înțelege ce beneficiu aduce vaccinarea copilului, familiei, dar și societății.

Dacă nu se asigură un flux vaccinal continuu, apare sistuația în care trebuie să punem cu totul altfel problema. Un flux vaccinal continuu nu depinde de medicul de familie, nu depinde de educația pacientului sau de pacient, depinde de un mecanism la nivel statal. În primul rând, e necesară o prognoză populațională corect făcută. Avem aproximativ 180 – 200.000 de nașteri pe an, ceea ce înseamnă că în următorii cinci ani vom avea un număr x de copii care se nasc.

Trebuie calculat cât vaccin este nevoie pentru o schemă vaccinală așa cum este prevăzută în programul național de imunizare. În ultimii ani ne-am confruntat cu schimbări majore și dese le programului național de imunizare. Dacă într-o lună spui că vaccinezi într-un fel, iar peste două schimbi schema vaccinală, va crește neîncrederea populației. Al doilea aspect ține de lipsa vaccinurilor. Când un pacient vine în cabinet eu nu îi pot spune că nu am vaccinul.

Programul național de imunizare, teoretic, este gratuit și obligatoriu. Nu discutăm despre obligativitate, ci despre fapul că recomandarea pe care noi o facem protejează sănătatea pacientului. În programul național de imunizare sunt prevăzute două vaccinuri: vaccinarea pentru infecția cu pneumococ și vaccinarea pentru infecția cu  Human Papilloma Virus, cea care este responsabilă pentru majoritatea cancerelor de col uterin, dar în josul programului, cu un asterix scrie „în funcție de produsul intern brut”. Este inadmisibil. Starea de sănătate a unui copil nu poate depinde de produsul intern brut. Discutăm despre siguranță națională, despre boli infecțioase cu risc letal, prevenibile prin vaccinare.

Partea proastă este că, în câțiva ani, ne vom trezi cu adevărate epidemii. S-ar putea să fie mai repede sau mai târziu. Dumneavoastră m-ați întrebat de soluții concrete. Soluții găsim toți, problema este să găsim soluții sustenabile. Acestea se găsesc la nivel statal, la nivel de politici vaccinale. Actul vaccinal este reglementat printr-o lege a vaccinării, care deși există, nimeni nu și-o asumă. Dacă decidentul nu și-o asumă, de ce să și-o asume populația?

Rep: Cine ar trebui să și asume această lege?

V.H: Din câte știu, legea vaccinării este finalizată. La ea au lucrat oameni extrem de bine pregătiți, oameni calificați, care asta fac, dar se pare că nu trece prin forurile legislative prin care ar trebui să treacă, pentru că ne aflăm într-o situație politică în care lucrurile se schimbă. Avem nevoie să prevenim ceea ce nu putem trata. Din păcate, bolile infecțioase omoară. Este o realitate. Încă se moare de tetanos, de difterie. Lucrurile stau foarte prost la intrarea în România. Bolile infecțioase nu se vor opri la graniță. În câteva luni ne vom trezi și noi cu ele. Nu au graniță și cele mai multe, nici posibilitate de tratare.

 

Medicul primar Valeria Herdea de la Asociația Română pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie (AUDIO).

 



 

Ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, a anunțat recent că cel mai probabil legea vaccinării ar urma să fie promovată în septembrie.

Asigurarea stocurilor de vaccin si informarea sunt doua elemente cheie in preventie, explică la RFI și preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, Alexandru Rafila (AUDIO).