Raed Arafat despre liberalizarea sistemului de urgență: Dărâmăm tot ce s-a construit

Cazul Floreasca, unul punctual, scoate însă la iveală o serie de probleme ale sistemului: cât de profesionist este managementul spitalelor și cât de pregătiți sunt cei care administrează unitățile medicale? Cât de eficient este sistemul integrat UPU?  Formarea unui manager se face în ani de zile, explică, la RFI, secretarul de stat Raed Arafat. De la ideea formării lor în mod profesionist s-a pornit, în urmă cu câțiva ani. Între timp însă, au început schimbările de manageri, inclusiv pe considerente politice.

În fine, în tot acest context, în spațiul public a apărut și întrebarea "ce garanții există că situația de la spitalul Floreasca nu se va repeta în viitorul apropiat?" Raed Arafat răspunde :

Raed Arafat: Depinde, pe plan local, de relația dintre manager și șeful unității de primiri urgențe și colegii de la unitatea de primiri urgențe. De ce? Sumele și banii se alocă din fonduld e stat, nu din asigurări. Ministerul cu departamentul  analizează consumul, numărul pacienților și tot și aprobă bugetele care pleacă la  rectificare . Uneori se ajustează în pozitiv sau negativ, depinde cum au fost executate și dacă considerăm că e nevoie sau nu de o sumă și se redistribuie. Dar managerul are sumele astea la îndemână pentru UPU. El nu poate să le folosească la altceva.. Când ajunge o unitate de primiri urgențe să spună n-am aia, n-am aia, n-am aia și ne uităm și vedem că sunt bani, normal că e o problemă undeva.Să-ți lipsească medicamente din UPU sau materiale e o problemă undeva pe lanțul managementului.

Reporter: Cazul Floreasca mai ridică o problemă: Cât de fericită e varianta în care un doctor ajunge manager de spital și cât de mare e nevoia în spitalele din România de manageri pregătiți, cu studii de specialitate?

Raed Arafat: Aici e o problemă care se tărăgănează de foarte mult timp. În mod normal, dacă vrei să formezi un manager profesionist, ai nevoie de o pregătire foarte corectă pentru acest manager, care să înțeleagă rolul lui, rolul spitalului. Să înțeleagă absolut toate aspectele care sunt corelate cu managementul unui spital, mai ales când vorbim de spitale cum sunt spitale regionale, care au un rol major în societate. Managerii lor trebuie să știe toate astea.

Reporter: De ce se tărăgănează?

Raed Arafat: Am venit cu un concept OK acum câțiva ani cu ideea managerului, dar n-am mers mai departe cu o formă de pregătire adecvată pentru managerul respectiv și am început să schimbăm managerii.Politic, din alte motive...dar în niciun caz n-am început să-i angajăm pe bază de pregătire profesionistă ca manager. În primul rând trebuie lucrat pe forma de pregătire a managerului unui spital. A început să fie suficient un curs de 2 săptămâni și ești manager de spital. Nu merge. Un curs de două săptămâni, să te transformi direct în manager de spital, care să rezolve toate problemele...este destul de greu.

Reporter:  Există oameni în România pregătiți, la acest moment? Sunt manageri profesioniști? Măcar unul, doi, trei în spitale?

Raed Arafat: Există oameni care au avut într-adevăr o pregătire de bază, dar au avut și talentul să devină manageri foarte buni. Normal că există. Există oameni care au devenit manageri foarte buni pe baza experienței, pe baza unei  perioadei mai lungi în care au stat într-un spital și pentru că au avut talentul la acest lucru. Plus, poate și anumite cursuri de pregătire.

Reporter:  Ei au ajuns în punctul acesta, nu i-a pregătit sistemul, practic.

Raed Arafat: Eu nu am văzut încă în sistem, chiar dacă se supără pe mine unii colegi, n-am văzut în sistem la momentul ăsta o pregătire temeinică reală în managementul sanitar. Poate sunt unele cursuri universitare, dar când tu vrei să fii manager și faci un curs de două-trei săptămâni și din el lipsești jumătate, asta nu e o pregătire. Aici nu merge să spui "n-am bani, nu primesc bolnavi!". Sunt mai multe aspecte de gestionat pe care trebuie să le învețe un manager profesionist, de meserie.

Reporter:  Problema politizării funcțiilor de conducere cum se rezolvă?

Raed Arafat:  Nu știu. Credeți-mă că nu știu pentru că această problemă este foarte veche și o vedem și la nivelul consiliilor județene, consiliilor locale care au spitale în coordonarea lor și care cum se schimbă o conducere, se schimbă și conducerea spitalului. O vedem și la nivel mai mare, la spitale de stat, unde în anumite momente se schimbă managerii tot pe o linie din asta: gata, acum schimbăm că am venit noi. Acest lucru normal că distruge continuitatea . Dacă e un management bun pe care îl schimbi din alte considerente, atunci e un lucru rău pentru că dai un mesaj că nu-i bine să stai într-un loc unde ești bun pentru că oricum pleci când vine altcineva. Dacă am avea un sistem liber de politică în managementul spitalelor, este posibil să urmeze să avem manageri profesioniști care vin, dau concurs și știu că stau o perioadă acolo și meseria lor e garantată.

Reporter:   Mai e o chestiune pe care vreau să insistăm: în diferite ocazii, în diferite apariții, ați făcut o serie de declarații în care sugerați că sunt presiuni și că se încearcă privatizarea sistemului integrat. Cu toate acestea, parea că nu vă duceți mai departe. Bateți apoi în retragere, cumva. Nu vreau să sune ca o acuză.

Raed Arafat:  Nu bat în reetragere deloc. Dar sunt lucruri pe care atunci când le afiri, trebuie să ai probele scrise. Liberalizarea sistemului de urgențe înseamnă să permiți privatului să intre pe banii publici. Să poată să intre în concurență cu sectorul de stat și încet-încet să se dezvolte pe banii pe care acum sectorul de stat îi folosește.(...) Când intri în problema urgenței reale, adică te duci la accidente, la accidente colective și tot, riscul liberalizării este că un sistem cum este cel românesc, național, destul de bine consolidat ...în momentul în care l-ai liberalizat și ai lăsat o nișă prin care intră comerciantul și începe să-ți ia din bani, în scurt timp el va cere competiție prin licitație, va cere mai multe beneficii și devine din ce în ce mai agresiv, lucru care s-a văzut și în alte țări. Asta însemană  că în câțiva ani vom păți ce am pățit și cu sectorul de transport (medical):  rămâne sectorul de stat  cu o putere limitată în sectorul de urgență și cade sistemul de uregnță în mâna mai multor firme, mai mari, mai mici...

Reporter:  Se mută monopolul de la stat la privat și apoi privatul face ce vrea el. Asta spuneți?

Raed Arafat:   Exact. Sistemul de stat în urgență...și aici vorbesc de pompieri, de ambulanță, de unitățile de primiri urgență este similar cu Armata sau Poliția. La un moment am zis: dacă noi vedem normal să liberalizăm Armata României și să vedem cine vine să o apere mai bine, pe licitație....atunci merge și pe sistemul de Urgență. Pe sistemul de urgență, cum lumea vede că sunt bani, vine și spune Vreau și eu o bucată de acolo! Numai că acești bani, parte importantă, sunt salarii. În altă parte sunt întra-adevăr consumabilele și tot. Dar marja de profit nu există. Nimeni din serviciile de uregnță nu face profit la sfârșit. Dacă el vede că are monopolul, negocierea lui se schimbă. Dar cel mai important lucru: pe partea de intervenție și de gestionare a urgențelor...Și mai ales când vorbim de urgențe mari, de la un sistem național care poate să se mobilizeze foarte rapid, o să ajungem la un sistem local cu mici firme. Ca să mobilizezi una să ajute la o localitate de lângă îți trebuie o mie de aprobări  și s-ar putea să ți se răspundă noi abia avem ce-i suficient pentru noi.

Liberalizarea sistemului de urgență:  Dărâmăm tot ce s-a construit. Colaborăm punctual cu privații

Raed Arafat explică de ce se opune vehement liberalizării sistemului de urgență.

Rep: Nu se poate aplica punctual, nu ca întreg, un parteneriat cu privatul? O liberalizare pur punctuală?

O liberalizare punctuală nu a existat nicăieri în lume. Acolo unde a început ca liberalizare punctuală a dus la liberalizare totală. Există exemple în multe țări. Întotdeauna liberalizarea sistemului de urgență a început cu una punctuală. S-a dorit una punctuală pe transport, acum se dorește pe anumite segmente din urgență după care o să fie una punctuală pe Urgență.

Cazul Ekeng şi cazul din Piatra Craiului:

Cazul Ekeng a fost un caz în care s-a dărâmat un mit: nu e adevărat că privatul e mai bun decât ceva de la stat.

Cazul din Piatra Craiului: aici discuția e mult mai complexă. Este vorba despre forțarea limitei, trecerea peste o anumită limită de a risca. Dacă cineva e foarte bun, a făcut o treabă bună, putem să-l chemăm și altădată, nu e nicio problemă că aici se poate colabora fără să schimbi legislația, pentru că legislația actuală îmi permite și fără să deschid poarta complet pentru treaba asta. Totuși în Piatra Craiului a fost o situație care ne face să ne gândim foarte serios. Am discutat și cu colegi de afară acest lucru. Ce dorim? E un singur om, care are o anumită experiență care astăzi este, mîine se pensionează, nu mai poate să zboare, nu mai este. Pot construi un sistem doar pe această bază? Nu!

Noi încercăm să creăm un sistem pe care alții l-au construit în ani buni. Noi am început să creăm pe plan național din 2007 – atunci am început. Cursuri, pregătiri, tot.

Ideea creării acestui sistem: când îți vin aceste cazuri punctuale, da, pentru moment a fost ok, a reușit intervenția, dar nu înseamnă că pilotul SMURD care a abandonat misiunea e mai puțin pregătit sau e mai slab. Acolo a avut limitele instituționale care spun clar: până aici te lăsăm să riști.

Sectorul privat, care e un pilot singur pe elicopterul lui, a hotărât că vrea să facă o misiune mai grea, după o regulă a lui.

De exemplu, dacă pe acest pilot îl introduc în sistemul public cu siguranță va avea alte reguli pe care să le respecte. Pentru că dacă intră în sectorul public va trebui înregimentat într-o structură, nu poate să lucreze de capul lui, singur.

Rep: O cale de mijloc nu există?

R.A.: Ba da. Noi semnăm cu voluntari, cu companii, dar stabilim clar în ce moment îi chemăm. Una este să apelezi, la nevoie, la un sprijin , dacă ai un protocol de colaborare și acest lucru îl construim, lucrăm la acest lucru...Și alta este când cineva vine și te atacă, și pe la spate, și direct. Pornește pe tine atacul. Să o zicem deschis: aici vorbim despre atacuri continue pe toate liniile, pe Facebook etc., împotriva sistemului, împotriva persoanelor. Cu oameni ca ăștia nu poți colabora.

Modul în care ei pun problema către sistem este unul foarte important. În momentul în care vezi că ai o persoană agresivă,  care spune eu sunt mai bun, eu vreau să colaborez, tu trebuie să mă lași...Și după asta începe: tu trebuie să mă plătești. Tu știi că de aici tu ai deschis o nișă, că această persoană are alte interese în spate. Se deschide o cutie a Pandorei.

Deci noi avem astfel de colaborări, au fost situații în care s-a apelat la privat și în zona Constanței. Acolo au fost situații în zona Constanței în care când i-am chemat, nu i-am găsit liberi.

Deci putem și noi să spunem treaba asta. Dar s-a lucrat cu privații, nu s-a pus problema. Dar când problema devine o forțare, atacuri și arătat cu degetul, credeți-mă în niciunn stat nu s-ar accepta acest lucru pentru că devine pericol. Noi creăm o premiză de competiție între piloții noștri și un pilot care vine din afară, se uită de sus și spune: eu voi face așa. Asta înseamnă că mâine – poimâine un pilot de la noi va încerca un pic mai mult decât poate. Și o să-și rupă gâtul cu echipă cu tot...

Noi semnăm protocoale de colaborare, nu am nicio țintă cu Apăvăloaie (n.r. pilotul de pe elicopterul privat care a intervenit în accidentul din Piatra Craiului). Atenție. Eu nu zic că mâine semnez un protocol cu el. Nu. Are Salvamont Brașov protocol cu el, cât mai zboară poate să-l folosească, nu avem nicio problemă cu el. Numai că nu am cum să vin și să-l finanțez. Să iau de la Inspectoratul pentru Aviație bani și să-i dau lui banii. Nu am cum să fac acest lucru acum.

Rep: În concluzie, să fie clar pentru toată lumea. Spuneți că sistemul de urgență e deschis la colaborări punctuale cu mediul privat, dar nu e deschis la schimbări legislative care să permită liberalizarea...

R.A: Eu nu sunt nimeni ca să spun: Nu e deschis. În final, asta e o decizie definitivă pe care  Parlamentul poate să o ia. Eu nu pot să spun Parlamentului că nu fac liberalizarea.

Dar trebuie să înțelegem. Și asta e datoria pe care o am. Să explic, până în ultima secundă, că în momentul în care am liberalizat sistemul de urgență o apucăm pe un drum care e fără întoarcere. Dar cu siguranță o să dărâmăm ce s-a construit în atâția ani. Pentru că n-a construit doctorul Arafat. A construit o țară întreagă ce este acum în sistem.