Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Puștiul minune al patiseriei franceze - campion mondial la 23 de ani

fete.jpg

Yazid Ichemrahen, invitat special al Fête de la Gastronomie la București
Image source: 
RFI

Să muncești de la 5 dimineața la 11 seara. Să refaci o prăjitură de 121 de ori. Să modelezi și să remodelezi o fundă de zahăr de 80 de ori până nu depășești 3 minute și 50 de secunde. În plus, să pui în prăjituri dragostea pe care o punea mama când îți făcea tortul de ziua ta. Acestea sunt ingredientele care l-au făcut pe Yazid Ichemrahen campion modial la patiserie și înghețată la nici 24 de ani. 

Yazid Ichemrahen: E vorba de foarte multă muncă, auto-analiză, să întâlnești oamenii potriviți, anturajul pe care îl ai. Mai întâi se fac preselecțiile și participă mulți candidați. Este vorba și de mult sacrificiu. De exemplu, în timp ce mă pregăteam pentru competiție, prietena mea m-a părăsit. Munceam enorm, de la ora 5 dimineața până la 11 seara, în fiecare zi, aproape șase luni, într-un anturaj dificil din punct de vedere profesional. Vor să ne împingă să atingem maximul capacităților noastre. Ca în cazul unui sportiv care se pregătește de Jocurile Olimpice. Nu este chiar același lucru, dar ai aceeași logică privind munca și felul în care abordezi competiția. Așa că, atunci când te trezești dimineața la 4 pentru a ajunge la laborator la 5, după ce ai muncit toată ziua la și final vezi că nu ți-ai făcut bine treaba, în plus nu îți mai vezi familia, prietenii, nu mai ieși și nu faci decât să muncești,  lucrurile devin foarte stresante. Și e adevărat că nu e ușor să faci această alegere, nu toată lumea o face. Eu cred că e important, în viața unui bărbat, să facă aceste lucruri pentru că te ajută să crești din punct de vedere uman.

Reporter: Noi ne gândim la patiserie și zâmbim imediat la imaginea dulciurilor, dar până la urmă lucrurile nu sunt deloc simple...

Yazid Ichemrahen: Depinde cum abordezi patiseria. Când o faci la acest nivel, e ca și cum te-ai înrola în armată. Unii fac toată viața ceea ce li se spune să facă și rămân la acel nivel, alții vor încerca să urce în grad. Iar cei care urcă, învață lucrurile prin prisma dificultăților pe care le au. Este cam ceea ce am făcut și eu.

Reporter: Deci acum sunteți un general?

Yazid Ichemrahen: Un general... Mmmm... Poate. Să spunem și așa. Îmi place să spun că patiseria este pe de o parte, complicată în ceea ce privește felul în care transmiți mesajul produsului, în care asamblezi produsul, dar odată ce știi niște tehnici, ceea ce face diferența între un patiser bun și un patiser excelent, așa  cum îmi spunea primul meu șef, este sufletul. Doar sufletul, ceea ce aveți aici, în piept, se poate transcrie în prăjituri. Eu nu aș putea spune niciodată să spun că un patiser e mai bun decât un altul. Spunem adesea că prăjiturile cele mai bune sunt cele făcute de mama. De ce? Pentru că mamele noastre, atunci când pregăteau prăjiturile pentru întreaga familie și în cazul meu îmi amintesc de tortul cu iaurt, iar dumneavoastră aveți o amintire despre o prăjitură românească, puneau foarte mult suflet. Sunt prăjiturile făcute cu cea mai multă dragoste. Noi, patiserii, dacă ajungem să putem pune acestă dragoste în prăjituri, îi vom bucura pe oameni.

Reporter: Când ați câștigat cupa mondială?

Yazid Ichemrahen: Am câștigat în ianuarie 2014. M-am pregătit pentru concurs din ianuarie 2013, iar înainte de asta am fost sub-chef la Monaco timp de 9 luni. Am câștigat cu echipa, am fost o echipă de 3 patiseri și o rezervă. Am câștigat cu o prăjitură din mango, nucă de cocos, fructul pasiunii și căpșuni. Cupa mondială nu înseamnă numai prăjituri, ci și foarte multă muncă artistică. Sculpturi în ciocolată, sculpturi în zahăr, toată lumea are un post, un rol. Un membru al echipei s-a ocupat de bomboanele de ciocolată, celălalt a montat prăjiturile și sculptura în gheață, iar rolul meu a fost să pun în evidență toate prăjiturile, am decorat tot bufetul, am montat totul într-un timp record. Ne-am impus un volum de muncă foarte mare. Am vrut foarte mult să câștigăm. Antrenorul nostru ne-a spus așa: veți concura în străinătate, nu e țara voastră, ca să fiți siguri că veți câștiga, nu trebuie să fiți cu puțin deasupra celorlalți, ci cu foarte mult. Așa că am montat o sculptură în zahăr, trei piese de ciocolată, modul de prezentare a fost diferit, toate piesele erau suspendate. Am avut o tehnicitate foarte ridicată, iar pregătirea pentru Cupa Mondială a fost foarte dificilă. Mie mi s-a întâmplat să fac aceeași prăjitură de 121 de ori... 121 de ori. Am reluat confecționarea unei funde de zahăr de 80 de ori. Funda aceasta se face printr-o tehnică de modelare a zahărului pe care îl pliem, repliem pentru a modela ceva frumos și fin. Nu e că nu știam cum să fac produsul, dar odată ce știm să-l facem, trebuie să reglăm timpul. Iar eu aveam la dispoziție 3 minute și 50 de secunde să fac acestă fundă.

Reporter: Cum de v-ați făcut patiser? Ați fi putut fi jurnalist sau altă meserie pentru că povestiți atât de frumos...

Yazid Ichemrahen: Simplu, ca să vă spun povestea mea care este drăguță, am crescut în Franța, într-o familie  adoptivă, unde am fost plasat la vârsta de 2 ani. Cei doi băieți ai mătușii și unchiului meu, cum le spuneam, erau patiseri, dar lucrau pentru un hipermarket, Leclerc. Pe la 13-14 ani, știam că vreau să mă fac patiser. De fapt, am știut dintotdeauna, de când am învățat să vorbesc, spuneam că vreau să fiu ca cei doi băieți. Spuneam: vreau să fac ce face Laurent. Apoi, în timpul școlii de meserii, am început să lucrez mai întâi în cantinele școlare, trebuia să încep de undeva, apoi am fost în brutării să văd și partea ingrată a mseriei. Nu era simplu deloc... Apoi, destul de rapid m-am îndreptat către sectorul premium, elitist al patiseriei. Înțelesesem că, în viață, dacă vrei să înveți, nu trebuie să pierzi timpul. Și asta am făcut... de aceea la 24-25 de ani, fac foarte multe lucruri, călătoresc în multe țări. Întotdeauna am ales să lucrez cu oameni foarte foarte buni. Și acum, atunci când aleg oamenii alături de care să lucrez, aleg oameni egali din punct de vedere profesional sau oameni al căror șef sunt, dar și oameni superiori profesional care îmi pot spune când greșesc, când trebuie să reflectez. Ideea este să evoluezi mereu, iar evoluția trece prin multă umilință și modestie. Iar modestia ți-o dă anturajul.

1006