Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


"Rogue One: O poveste Star Wars". Când laserul îţi ia ochii...

Fani Star Wars, la premiera "Rogue One", în California (Foto: Kevork Djansezian/Getty Images North America/AFP)

Dacă sunteţi fani ai seriei Star Wars, poate ar fi mai bine să nu citiţi acest articol. Nu de alta, dar el exprimă o opinie strict personală, a cuiva care nu are pretenţia că este critic de film, dar care a vizionat toate episoadele din seria "Războiul stelelor" şi care a văzut în "Rogue One" un film mai degrabă dezamăgitor.

După ce ai văzut toate cele şapte episoade ale seriei Star Wars, te-ai aştepta ca al optulea să vină cu ceva diferit. E adevărat că "Rogue One" este primul lungmetraj independent desprins din franciza "Războiul stelelor", deci e cumva o peliculă separată, doar inspirată din celebra serie, însă acţiunea are în mod clar legătură cu cea din episoadele văzute de-a lungul anilor fie la cinema, fie la televizor.

Intriga din "Rogue One: A Star Wars Story" este plasată cu puţin timp înainte de evenimentele relatate în prima peliculă originală ce a deschis franciza "Star Wars" la finalul anilor '70. Cu toate acestea, Darth Vader, Imperiul Galactic şi Steaua Morţii rămân elemente centrale şi în intriga din "Rogue One".

Lungmetrajul spune povestea unui grup de rebeli care încearcă să fure planurile pentru "Steaua Morţii", construită de Imperiul Galactic. Filmul a debutat pe primul loc în box office-ul nord-american, cu încasări de 155 de milioane de dolari.

 

Nume mari, scenariu mic

 

Problema noului film (sau în orice caz una dintre probleme) este că merge pe ideea că fanii Star Wars vor înghiţi orice, doar pentru că pelicula face parte dintr-o serie celebră şi are pe afiş câteva nume mari. În ciuda prestaţiilor fără cusur ale actorilor Mads Mikkelsen ("Hannibal") şi Forest Whitaker ("The Last King of Scotland"), distribuiţi în roluri secundare, filmul nu străluceşte la capitolul "prestaţie scenică". Altfel spus, actorii din rolurile principale nu par a fi foarte convingători, nu transmit nici o emoţie dincolo de ecran, nici măcar când eroina din rolul principal îşi ţine în braţe tatăl pe moarte. Sigur, o să spuneţi că un SF nu poate transmite emoţii, dar aici cred că filmele lui Christopher Nolan v-ar putea contrazice, a se vedea "Interstellar" şi "Inception".

În rest, lasere. Multe lasere. Scene de luptă multe şi lungi, luate aproape copy-paste din primele episoade Star Wars, fără a aduce nimic nou. Scenele de luptă nu te ţin cu sufletul la gură, nu există suspans, răsturnări de situaţie sau alte trucuri care să te ţină pe scaun. Între personaje nu pare să existe vreo "chimie", filmul nu pune accent aproape deloc pe relaţiile interumane.

 

Scenele bizare din "Rogue One: A Star Wars Story"

 

În plus, distribuţia filmului pare să fi fost făcută la întâmplare, actorii din rolurile principale au prestaţii reci şi neconvingătoare (chiar şi atunci când o planetă întreagă e distrusă spectaculos de Steaua Morţii, iar personajele care reuşesc să fugă într-o navă spaţială văd pe geam cu priviri aproape indiferente cum totul se năruie în urma lor...). E drept că un actor e pus în valoare şi de un scenariu bun, iar scenariul "Rogue One" e destul de diluat. Ca să nu mai vorbim de unele detalii de-a dreptul bizare, cum e scena în care un controlor de zbor care dirija navete spaţiale (deci nu avioane sau elicoptere din secolul 21) stătea cocoţat într-un turn de pe o pistă de aterizare, urmărind navetele... prin binoclu! Sau scena în care un bărbat dirija navetele spaţiale pe o altă pistă de aterizare, agitându-şi în aer mâinile, cam ca pe aeroportul Otopeni...

Principala calitate a filmului o reprezintă, poate, efectele speciale, dar şi aici ar fi de menţionat faptul că tehnologia 3D e destul de modestă, uneori uiţi că e un film 3D. Am văzut multe alte producţii cu mai puţine pretenţii, unde efectele 3D au fost de-a dreptul spectaculoase, mult mai impresionante decât cele din superproducţia despre care vorbim aici.

Ca o concluzie, realizatorii "Rogue One: O poveste Star Wars" au vrut probabil să "ţină" aproape de primele şapte episoade ale celebrei francize. Poate, prea aproape...