Judecător la RFI: CCR trebuia să intre pe fond. Riscul revenirii la OUG 13 există

Soluţia, adaugă judecătorul Horţaius Dumbravă, ar fi ca adoptarea ordonanţei de abrogare să fie făcută în parlament la pachet cu respingerea OUG 13:

Horatius Dumbravă: Legea care reglementează organizarea și funcționarea Curții Constituționale pare că dă dreptate Curții Constituționale. În această lege se spune că sesizarea Avocatului Poporului privește doar o lege, o ordonanță, o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, inclusiv de urgență, care este în vigoare. La acest moment, pot spune că în acord cu legea, are dreptate.

Reporter: Președintele Curții, Valer Dorneanu, spunea recent că abrogarea Ordonanței 13 nu împiedică judecătorii Curții să continue examinarea pe fond.

H.D: Vedeți de ce este bine ca magistrații să ne ferim să dăm declarații atunci când avem o cauză pe rol. Probabil că și emoția a fost foarte mare. De altfel, domnul Dorneanu este un om reținut.

Rep: La acest moment, putem afirma că Ordonanța 13, care a scos zeci de mii de oameni în stradă, nu a produs niciun fel de efect juridic?

H.D: Aici avem o problemă. Ea a avut efecte juridice. Dacă ne uităm cu atenție la Ordonanța 13, sunt trei articole. Articolul I în raport cu articolul III, prevede că acest articol intră în vigoare la zece zile de la data publicării. Acest lucru înseamnă că articolul II a intrat în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial. Trebuie să vedem motivarea Curții Constituționale. Ceea ce a declarat domnul Dorneanu mi se pare că nu acoperă situația de drept. Ordonanța 13 a avut efecte juridice.

Rep: Ce efecte?

H.D: Vă citesc din Ordonanța 13. Articolul II, care privește modificări din Codul de Procedură Penală, are în vedere câteva chestiuni de ordin tehnic, procedural, dar nu numai. Spre exemplu, „în cursul urmăririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de către procuror, prin ordonanță, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au aparut temeiuri noi care să justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputând să depășească 60 de zile”. Aceasta este chestiunea tehnică. Chestiunea pe care trebuie să o înțeleagă ascultătorii este că acest paragraf a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial. Alt exemplu, „Denunțul se depune la organul de urmărire penală competent în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei prevazute de legea penală.” Acest lucru înseamnă că de la data la care a intrat în vigoare Ordonanța 13, articolul II, adică de la data publicării până la data publicării Ordonanței 14, dacă au fost depuse denunțuri care au trecut ca perioadă cele șase luni, nu pot fi luate în considerare.

Rep: Aceste efecte au fost ulterior anulate de Ordonanța 14 sau nu?

H.D: Da, au fost anulate de către Ordonanța 14. Aceasta a abrogat în întregime Ordonanța 13.

Rep: Au fost câteva zile în care orice denunț făcut la șase luni și o zi după comiterea faptei nu a fost luat în considerare. Asta spuneți?

H.D: Asta spun. Sigur că sub aspect concret este puțin relevant. De acum încolo, revenindu-se la vechiul text, se pot depune denunțuri și peste acest termen de șase luni.

Rep: Urmează decizia Parlamentului. Ordonanța 14 va merge acolo spre aprobare. Ce se întâmplă dacă Parlamentul respinge ordonanța de abrogare?

H.D: Intră în vigoare Ordonanța 13. Consiliul Superior al Magistraturii a avut perfectă dreptate. Există acest pericol.

Rep: Sunt însă păreri împărțite. Sunt voci care spun că Ordonanța 13 nu mai poate intra în vigoare și că trebuie să treacă prin circuitul parlamentar, ca proiect de lege.

H.D: Dacă Curtea Constituțională s-ar fi pronunțat în sensul că Ordonanța 13 este neconstituțională pe fond, s-ar fi putut pune problema neconstituționalității, chiar la momentul la care nu ar fi fost aprobată Ordonanța 14. Atunci ar fi fost problematic conținutul Ordonanței 13. Dar dacă s-a pronunțat prin respingerea ca inadmisibil, iar textul legii de organizarea și funcționare a Curții Constituționale pare că dă dreptate Curții Constituționale, există pericolul ca prin respingerea Ordonanței 14, Ordonanța de Urgență 13 să intre automat în vigoare.

Rep. Din ceea ce spuneți înțeleg că era, totuși, important ca judecătorii Curții Constituționale să intre pe fond. Ar fi fost o miză acolo?

H.D: În lucrările de specialitate se vorbește despre „a rosti drept”. Sunt situații de viață, extrem de importante pentru o parte sau, cum este în cazul de față, pentru societatea românească, ca o instanță, chiar dacă respinge ca inadmisibil, chiar dacă se forțează un pic nota din punct de vedere tehnic, în care ar fi fost bine să existe posibilitatea ca Curtea Constituțională să se fi pronunțat pe text, pe fondul problemei.