Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cazul Colectiv: ”Sunt încă oameni care trebuie să plătească. Au interzis dreptul la viață”

iancu.jpg

Președintele asociației GTG 3010, Eugen Iancu, e unul din cei mai vocali susținători ai drepturilor victimelor din Colectiv
Președintele asociației GTG 3010, Eugen Iancu, e unul din cei mai vocali susținători ai drepturilor victimelor din Colectiv
Image source: 
facebook.com

Comisia de sănătate a Camerei Deputaţilor a dat, marți, un raport favorabil proiectului de lege pentru aprobarea ordonanței de urgență 74 care prevede prelungirea cu doi ani a perioadei de decontare a tratamentelor pentru victimele tragediei din Clubul Colectiv care s-au tratat în străinătate. Totodată, s-a introdus şi posibilitatea de plată în avans pentru tratament. Răniții din Colectiv sunt în general mulțumiți de decizia autorităților. Totuși, „sunt persoane care încă trebuie să plătească pentru ce s-a întâmplat în 30 octombrie 2015 și în zilele care au urmat”, declară, la RFI, președintele asociației GTG 3010, Eugen Iancu, el însuși tătă al unui tânăr care a murit în incendiu.

Interviul acordat RFI de președintele asociației GTG 3010, Eugen Iancu:

Eugen Iancu: În arsuri, operațiile sunt pe termen lung. Cu siguranță mulți vor avea nevoie de mult mai mult timp decât următorii doi ani. Dar, pentru următorii doi ani, toți răniții din Colectiv au asigurate internările și operațiile.

Reporter: Există o statistică, cât de cât exactă, domnule Iancu? Se știe câte victime din Colectiv s-au tratat în spitalele din străinătate?

E.I: Da. Dar nu este vorba doar despre cele care s-au tratat în străinătate, ci și cele care s-au tratat în România. Această bază de date există la Ministerul Sănătății. Fiecare pleacă cum are nevoie. Problema este că în România nu se pot face toate aceste operații și se recomandă să se facă acolo.

Rep: Care este situația decontărilor pentru cei care s-au tratat în străinătate? Sunt la zi decontările?

E.I: Din câte știu eu, nu sunt probleme. Orice factură a venit a fost plătită. Faptul că mai apar alte facturi nu este vina Ministerului Sănătății. Vă dau un exemplu: acum vreo două, trei luni a apărut o factură după vreo șase, șapte luni. În momentul în care facturile vin din străinătate, se decontează.

Rep: Așadar, nu sunt probleme. Se poate spune că autoritățile s-au mișcat bine?

E.I: Da, cu siguranță.

Rep: Din ce știți, mai sunt victime care se tratează în prezent sau care ar avea nevoie în continuare de tratament în străinătate?

E.I: Sunt cu siguranță. Chiar și zilele trecute au mai plecat. În general, operațiile arșilor sunt pe termen lung. Gândiți-vă că mulți nu au degete sau au rămas fără părți din față. În acest moment nu aș putea să vă spun că sunt 20 sau sunt 15. În spital nu se stă. Se stă strict pe perioada operației, două, trei zile. După aceea sunt mutați în ambulatoriu sau vin în țară.

Rep: O prevedere a Ordonanței 74 spune că lista care stabilea spitalele din străinătate unde se puteau face tratamente a fost abrogată, aceasta fiind valabilă doar în faza inițială a tratatmentului, atunci când victimele au fost transferate în afara granițelor țării. Este importantă această prevedere?

E.I: Este importantă pentru că inițial s-a plecat în spitale alese la întâmplare, pe fugă. Știți cum a fost atunci cu Colectiv. În prima săptămână nu s-a dat drumul, apoi în două zile au spus să le dea drumul tuturor. Atunci au fost trimiși care pe unde s-a putut. Acum se duc în clinici specializate, fiecare cu ce are de făcut. Fie că are nevoie de implanturi, de operații la față, la mâni, fiecare se duce la clinici specializate.

Rep: Toate aceste operații, indiferent de cât de scumpe sau de complexe ar fi, sunt decontate?

E.I: Exact. Nu vă imaginați că este vorba de milioane de euro. O operație destul de complicată se învârte în jurul câtorva mii de euro. Nu este vorba de sute de mii de euro, așa cum citeam pe undeva. De-a lungul timpului, dacă pui și costul protezelor și alte necesități, cu sigurnață se va ajunge la o sumă mai mare. Dar operațiile din acest moment costă maxim 10.000 de euro.

Rep: Autoritățile au ținut legătura cu dumneavoastră, cu organizația pe care o conduceți, cu victimele în elaborarea acestei Ordonanțe 74? A fost OK comunicarea cu autoritățile din acest punct de vedere?

E.I: Da. Consider că este vorba despre un lucru de bun simț. Până la urmă vorbim despre niște răniți care au ars în anumite condiții. Ceea ce s-a întâmplat nu este vina lor. Nu este vina lor că au fost blocați să plece. Să nu uităm că acea săptămână în care nu au fost lăsați să plece în străinătate și în care au venit oameni cu bani privați pentru a-i scoate, dar a fost interzisă plecarea, pe mulți i-a costat. Sunt mulți răniți care au și acum bacterii în corp pentru că le-au luat din spitalele românești.

Rep: Mai sunt victime sau rude ale victimelor care intenționează să facă ceva, să acționeze în instanță autoritățile având în vedere faptul că nu s-a putut transfera nimeni în străinătate în acea săptămână?

E.I: Vă dați seama că vom urma toți pașii. Eu sunt un exemplu. Copilul meu a murit după trei săptămâni pentru că i s-a refuzat un tratament civilizat la care avea tot dreptul. Copilul meu era plătitor de taxe, era un om care muncea, terminase și facultatea. Cineva a spus că nu pleacă pentru că este netransportabil, iar pe data de 2 noiembrie avea confirmată prima bacterie. A murit cu cinci și cu arsuri de 28% pe corp. Unii, care atunci ocupau funcții de ministru al sănătății și altele, iar acum sunt parlamentari,  i-au interzis dreptul la viață.

Rep: Și dumneavoastră și alți membri ai asociației sperați să se facă dreptate până la urmă, dacă se mai poate face în vreun fel?

E.I: Ar cam trebui să se facă. În curând este 2020. Dacă am fi în Evul Mediu, am spune că stăpânul fermei are dreptul să dispună de viața noastră. În vremurile în care trăim noi, niște oameni trebuie să plătească. Nu mă refer că trebuie să plătească financiar, ci trebuie să plătească pentru deciziile pe care le-au luat la un moment dat.

Președintele asociației GTG 3010, Eugen Iancu