Raluca Oancea, un medic român care a ales Madridul

 Între anii 2006 și 2015 românii din afara granițelor au trimis acasă, conform aceluiași studiu, peste 52 de miliarde de euro, în timp ce investiţiile străine în aceeaşi perioadă au fost de doar 41 miliarde,  un fenomen care a dat mult oxigen economiei românești. Dar plecarea românilor în afara granițelor țării a declanșat un fenomen mai puțin pozitiv pentru economia românească, așa numita fugă a creierelor și în speță a medicilor, un fenomen pe care autoritățile de la București un reușesc să-l stăvilească, deoarece medicii români caută o salarizare decentă pe care nu o găsesc decât în țările Europei Occidentale.

Marile orașe europene sunt împânzite de cadre medicale românești. Conform unei evaluări făcute de către Colegiului Medicilor din România,  doar numărul medicilor care lucrează în Uniunea Europeana este  de peste 14.000. Dintre aceștia  mai mult de 4.000 profesează în Franța, iar în Germania numărul lor crește în mod exponențial și s-a ajuns la aproape 5.000(conform unei estimări Deutsche Welle). În Marea Britanie lucrează peste 3.000 de medici români, în Belgia 600, în Italia circa 400, iar aproape  400 de medici români își desfășoară activitatea în Spania.

Raluca Oancea este unul dintre medicii români care a decis să profeseze în străinătate. Face parte dintr-un colectiv de 92 de medici români care își desfășoară activitatea în capitala Regatului Iberic. Lucrează la un important spital public din Madrid și s-a specializat în Genetică Clinică, o ramură de vârf a medicinii, o ramură pionierat în Spania  care în momentul de față nici măcar nu este consacrată de către legislația de specialitate.

Raluca Oancea a venit în Spania încă din 2001 pentru a-și face rezidențiatul, aici și-a întemeiat o familie, are doi copii și lucrează la același spital încă din anul 2003. Este perfect integrată în societatea spaniolă, dar continuă să se simtă la fel de româncă așa cum era în urmă cu 16 ani, când a plecat de acasă. Se consideră o privilegiată pentru că se bucură de posibilitatea de “a trăi între două lumi”, între România și Spania, așa cum îi place să spună. Este o persoană care nu și-a uitat rădăcinile și încearcă să dinamizeze formarea a fel de fel de grupuri pentru a ține legătura cu comunitatea româneasca şi pentru a-și păstra identitatea.