Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Accent pe istorie: Germania, Turcia și ,,muncitorii temporari” din anii ‘60

turcia_germania.jpg

Image source: 
rfi.fr/DR

Pe fondul recentului scandal diplomatic dintre Turcia și Germania, amintim astăzi la Accent pe istorie de un aspect interesant al relațiilor germane-turce din anii ’60, cu impact și în prezent: migrația forței de muncă din Turcia spre Germania.

Astăzi accentul cade pe relațiile dintre Berlin și Ankara, supuse recent unor tensiuni diplomatice semnificative.

Știți că cea mai mare minoritate etnică din Germania este cea turcă?

La începutul anilor ’60, Germania de Vest, care se afla în plină perioadă de refacere economică post-război, avea mare nevoie de forță de muncă. Semnase acorduri de recrutare în acest sens cu Italia, Grecia și Spania, iar în octombrie 1961 a semnat un astfel de document și cu Turcia.

După ce au trecut un test medical, sute de mii de cetățeni turci, între 18 și 45 de ani, au fost îmbarcați din Ankara și Instanbul către München, de unde erau repartizați în principalele zone industriale ale Germaniei. Muncitorii temporari (,,Gastarbeiter”) erau cazați în camere special construite în apropierea fabricilor unde lucrau și, conform contractului, erau obligați să se întoarcă în Turcia după doi ani de muncă.

În 1964, însă, clauza care limita la doi ani șederea unui muncitor străin în Germania a fost exclusă din tratatul germano-turc, astfel încât așa-numiții ,,muncitori temporari” nu mai erau condiționați de timp. Măsura a fost luată și la presiunea industriei germane, care cheltuia foarte mult cu instruirea constantă a angajaților străini, dacă aceștia se tot schimbau, dar și pentru că muncitorii turci s-au dovedit cu adevărat productivi pentru economia țării.

Fenomenul a avut efecte atât de benefice în Germania, încât în anul 1969, președintele Agenției Federale a Forței de Muncă l-a întâmpinat personal pe muncitorul turc cu numărul un milion, care sosise în gara din München. Turcului în vârstă de 24 de ani i-a fost oferit și un premiu înainte de a fi repartizat la o fabrica de lângă Frankfurt: un televizor.

Deși mulți dintre muncitorii temporari proveniți din Turcia intenționau să părasească Germania la un moment dat pentru a se întoarce acasă, situația economică și politică de acolo nu le era deloc favorabilă, astfel încât la mijlocul anilor ’70, deja luase naștere o tendință vizibilă spre rezidența permanentă. Autoritățile din Germania au încercat să îi integreze pe străinii deja prezenți în țară, în acealași timp, însă, au introdus și măsuri financiare menite să îi stimuleze să se întoarcă acasă –fiecare muncitor primea echivalentul a aproximativ 5.500 euro.

Astăzi, în Germania trăiesc în jur de 2.5 milioane de cetățeni cu rădăcini în Turcia, alcătuind astfel cel mai mare grup minoritar din țară. Dintre aceștia doar 700.000 au cetățenie germană, întrucât regulile nu le permit turcilor dubla cetățenie.

Nu uitați, istoria continuă...

 

Mihaela Simina este licențiată în istorie, specializarea relații internaționale, co-autor,  alături de Adrian Cioroianu, al volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” (Curtea Veche Publishing - 2015) și ”Mihai I al României - un Rege cu onoare, loialitate și credință” (Curtea Veche Publishing - 2016) și colaborator al revistei Historia.

Ascultați rubrica ”Accent pe istorie” în fiecare zi, de luni până joi, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.30, numai la RFI România

Rubrica Accent pe Istorie din 20 martie 2017