Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ziua Libertăţii Presei. Ioana Avădani: “Presei îi lipseşte un fel de respect de sine”

Cat libera presa Romania.jpg

3 mai, Ziua Mondială a Libertăţii Presei (Sursa foto: www.pixabay.com)
3 mai, Ziua Mondială a Libertăţii Presei (Sursa foto: www.pixabay.com)

În presa din România există un grad îngrijorător de autocenzură, care se manifestă la nivelul reporterilor, declară la RFI Ioana Avădani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent. Ea spune că presa din România este în momentul de faţă atât de liberă pe cât vrea.

În opinia Ioanei Avădani, “presa din România este în momentul de faţă atât de liberă pe cât vrea. Dacă ne uităm un pic la cum arată cadrul legal, nu sunt foarte multe lucrurile de care ne putem plânge (…). Ceea ce îi lipseşte presei în momentul de faţă şi folosesc termenul presă, deşi include tot ce se numeşte mass-media, produsul jurnalistic, este aş spune un fel de respect de sine şi nu vorbesc aici numai despre jurnalişti, despre cei pe care îi vedem în prima linie, ci de întregul sistem din spatele lor, care înseamnă business, înseamnă advertising, înseamnă zonă de concepţie editorială la scară mare”.

 

“Nu jurnalistul decide ce este important”

 

Reprezentanta CJI precizează că “în momentul de faţă, principalele ameninţări la libertatea presei vin din interiorul companiilor de media, nu din afara lor. Criza economică a lovit pe toată lumea, presa a fost mai afectată decât alte sectoare şi atunci s-au găsit strategii de supravieţuire. Prima măsură a fost aceea de tăiere a costurilor, au dispărut mii de joburi din presa din România. Strategiile au fost diferite, ori tăiem de la bază şi ţinem câţiva ziarişti foarte buni sau câţiva editorialişti foarte buni, care să ne ţină pe piaţă, la suprafaţă, fie lucrăm cu mai mulţi reporteri începători şi foarte prost plătiţi. Cert este că lucrul acesta s-a văzut în calitatea editorială. O altă strategie de supravieţuire a fost alinierea agendei media, a produsului mediatic respectiv la una sau alta din facţiunile politice sau politico-economice. Practic, nu jurnalistul este cel care decide ce este important, ci elemente din afara redacţiei”.

 

Autocenzura din redacţii

 

Ioana Avădani atrage atenţia că “există un grad îngrijorător de autocenzură, care se manifestă la nivelul reporterilor, în special la nivelul reporterilor foarte tineri. Noi am făcut în 2015 un astfel de studiu, o discuţie extrem de lungă cu peste 100 de oameni din presă, în care am încercat să vedem care sunt preocupările lor. Din aceste sute de ore de interviuri, autocenzura a reieşit ca fiind aproape un mod de viaţă în redacţii. Nu mai aştepţi să vină cineva să-ţi spună ce ai voie şi ce n-ai voie să scrii, încerci să anticipezi care sunt materialele care ar putea să apară şi când spun care ar putea să apară nu mă gândesc la criterii profesionale, de calitate, ci acele materiale care să nu supere şi această autocenzură merge de la afilierile politice ale patronatului sau ale celui care controlează mediul respectiv, nu trebuie să fie neapărat patronul, până la protejarea celor care-şi fac reclamă în ziarul sau pe televiziunea respectivă. Am discutat la un moment dat cu un jurnalist, nu era foarte tânăr, deci nu era la începutul carierei sale şi l-am întrebat dacă ar avea o informaţie cum că un anumit magazin vinde carne stricată, dacă ar da sau n-ar da ştirea. Răspunsul a fost uimitor: dacă aş fi singurul care are informaţia şi magazinul respectiv şi-ar face reclamă la noi în ziar, n-aş da-o”.

 
Ioana Avădani, despre libertatea presei în România