Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Horia Colibășanu, la RFI: Nu trăiesc din sponsorizări și din plimbat pe munte. Trăiesc din meseria mea

horia_2.jpg

Horia Colibășanu spune că nu trăiește din sponsorizări și că își iubește meseria în care s-a specializat
Horia Colibășanu spune că nu trăiește din sponsorizări și că își iubește meseria în care s-a specializat
Image source: 
horiacolibasanu.com

La mijlocul lunii mai, Horia Colibășanu a devenit primul român care a urcat pe vârful Everest fără oxigen suplimentar și fără șerpași. Preț de câteva zile, a fost lăudat, chestionat, judecat. A fost în centrul atenției. După două săptămâni, Horia Colibășanu a revenit la viața sa obișnuită și la locul de muncă pe care spune că îl iubește la fel de mult precum iubește muntele.

Interviul integral acordat RFI de Horia Colibășanu:

Horia Colibășanu: Pentru mine nu a fost o surpriză să mă văd pe vârf. Pot spună că, dacă mai erau 200 de metri, îi urcam și pe ăia. Tot ce făceam în fiecare an în Himalaya era apropiat ca dificultate. Dar, date fiind condițiile în care am urcat, întâmplările de acolo - mi s-a furat cortul și a trebuit să mă descurc - nu am reușit să mănânc și să mă hidratez cum trebuie.

Reporter: Am văzut relatările dumneavoastră. Dar nu am înțeles un singur lucru. Cine v-a furat acel cort în vârful Everestului?

H.C: Toată lumea întreabă același lucru. (râde) Hoții. Au fost niște șerpași care au lucrat la rută. A fost o singură echipă. Cam știu cine a umblat acolo...

R: Deci, au trecut pe undeva prin zona dumneavoastră și au luat și cortul?

H.C: Nu. Eu am avut un depozit acolo pentru că nu se lasă corturile montate deoarece într-o săptămână le rupe vântul. Atunci, toată lumea își lasă depozite (pentru coborâre). Acum am aflat că pe partea sudică s-a furat oxigen. Este și mai grav.

Șerpașii care pun în pericol viața alpiniștilor

R: Sunt echipamente scumpe. Probabil de aceea sunt furate...

H.C: Da, sunt scumpe. O butelie de oxigen e cam 600 de dolari. Și cortul meu era 600 de euro. Mi-au furat și pioletul, care era și el de câteva sute de euro. Problema mare este că îți pun viața în pericol. Ajungi acolo și te trezești fără cort, trebuie să cobori. Îți distruge expediția. Sunt inconștienți. Probabil nu au prea fost prinși. Unul dacă era prins, probabil nu mai cobora de pe munte. Toată lumea era foarte nervoasă. Sunt greu de prins. Nu e nimeni pe munte. A luat pioletul, l-a băgat în rucsac și nu îl caută nimeni în rucsac.

R: Când vă gândiți la această recent încheiată expediție în Himalaya și la toate aceste probleme, nu doar la furt, ci la toate problemele de pe parcurs, ce vă vine mai întâi în minte, victoria de la final, momentele grele? Ce vă amintiți mai întâi?

H.C: Îmi vine în minte să fiu mai atent data viitoare. Nu poți să fii atent doar la ce vitamine iei și cum te pregătești și ce faci acolo. Se pare că trebuie să fi atent și la chestii care țin de mediul socio-economic de acolo.

R: Vă referiți la episodul cu furatul cortului și al piotetului? Sau este mai mult de atât?

H.C: Da. Acum noi povestim că am urcat, ce frumos a fost și ce succes deosebit, dar eu am fost foarte aproape să ratez expediția. La un moment dat am găsit un cort al expediției noastre, l-am folosit, au venit niște șerpași care spuneau că e cortul lor și voiau să mă de afară. Am spus că nu ies. A fost scandal. La un moment dat deja mă săturasem de tot acest circ și am zis că mă duc jos și asta e. Iar ei spuneau să mă duc mai repede. Atunci, am zis că nu plec jos și stau acolo. Am fost foarte aproape să renunț.

Horia Colibășanu e de profesie chirurg stomatolog

R: Nu multă lume știe că sunteți chirurg stomatolog și profesați. Agenta dumneavoastră îmi spunea că începeți deja programările. Cum împăcați cele două aspecte total diferite din viața dumneavoastră? La mijloc mai există și familia, la fel de importantă...

H.C: După noul nomenclator sunt dentis, nu stomatolog. (râde) Nu mai există stomatologi. Din cinci în cinci ani tot schimbă denumirea, de nu mai știi ce ești. Asta este meseria mea. De aceea am făcut școală și practic de 15 ani. Nu mi-am propus și nici nu am văzut vreun motiv serios pentru care aș renunța. Chiar discutam, acum în Himalaya, cu un alpinist foarte bun, care îmi spunea că bine am făcut că nu am renunțat pentru că nu am nicio presiune de la sponsori. Eu sunt independent. Mă duc la lucru, muncesc. Este un efort. Nu trăiesc din sponsorizări și din plimbat pe munte. Mie îmi place meseria mea. De aia m-am ținut de ea și am învățat.

R: Bănuiesc că este destul de interesant să mergi la dentistul Horia Colibășanu. Cred că aveți o grămadă de povestiri pentru pacienții dumneavoastră. Sau nu atingeți subiectul și separați complet cele două părți?

H.C: Mai povestim, dar nu stăm atât de vorbă. În cabinet, timpul costă bani. În timpul liber mai povestim un pic, dar nu este scenă de povești la cabinet. Mulți spun că m-au auzit la radio sau la televizor, dar nu este factorul determinant al vizitei faptul că m-au auzit pe mine la televizor. Suntem cu treabă acolo.

Ascultă interviul:

 
Horia Colibășanu, despre ascensiunea pe Everest și despre viața sa de zi cu zi