Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


CCR: Politicul să (de)politizeze serviciile publice de presă. Stelian Tănase: Se vrea doar subordonarea lor

presa.jpg

Image source: 
pixabay.com

“Nimic nu împiedică autorităţile competente, atunci când fac desemnarea propriilor candidaţi pentru mandatul de membru al consiliilor de administraţie ale S.R.R. şi S.R.Tv  să stabilească criterii care să depăşească sfera politicului, astfel încât să se realizeze o depolitizare reală, şi nu doar formală, a managementului ", transmite Curtea Constituțională în motivarea deciziei care le permite membrilor CA sa dețină carnet de partid. Judecătorii afirmă că în Constituţie nu este interzistă expres apartenenţa la partide politice decât în cazul anumitor categorii profesionale. 

Nici un guvern, trecut, prezent sau viitor, nu a căutat și nu va căuta o depolitizare reală a presei de serviciu public, comentează politologul Stelian Tănase, fost președinte director general al Televiziunii Publice. La RFI, Stelian Tănase aminteșe că două partide de opoziție, PNL și PMP, au sesizat Curtea și afirmă că judecătorii constituționali nu au făcut altceva decât să paseze un cartof fierbinte: 

Stelian Tănase: Ce s-a întâmplat? Liberalii au contestat modificarea făcută de guvernul Grindeanu în legătură cu noul mecanism de funcționare a Televiziunii și Radioului. 

Reporter: Revine tot politicului să se auto-depolitizeze?

S.T.: Problema este dacă vrem o televiziune sau un radio public servite guvernului, cum merge modelul acum (asta e tentativa lor acum, să o aducă la guvern)...sau vrem una într-adevăr publică, în care politicul, instituțiile statului să nu fie amestecate în niciun fel. Bineînțeles că politicienii zic că o vor liberă dar de fapt nu știu cum să facă s-o controleze, să-i bage mâna-n gât. Și cu banii și cu subordonarea administrativă. 

Rep: În viitorul apropiat vedeți posibil în România un guvern care să auto-depolitizeze serviciile publice de presă:

S.T.: Nu. Eu am fost la Televiziune director și am făcut toate tentativele posibile. L-am văzut pe premier de mai multe ori. Ministrul de Finanțe, la comisii, la Cameră și Senat. Am dus documente de reformă și de legi și propuneri de măsuri punctuale tuturor factorilor implicați. Se uitau ca un perete la mine. (...) Nu dorește nimeni în mod real nicio discuție asupra libertății de exprimare în serviciul public. Nici despre depolitizarea lui. Ei vor de fapt și cu un dublu limbaj să controleze aceste servicii, să și le subordoneze. Chiar și atunci când sunt în Opoziție, cum a fost cazul discuțiilor mele cu liberalii din acea epocă tristă, condusă de Gorghiu, evident că erau interesați ca atunci când vin la putere, Televiziunea să poată fi în mâna lor. 

Rep: Sunt și voci care susțin că dacă un  membru de CA are carnet de partid, la propriu, practic se consfințește oricum o realitate. 

S.T.: Povestea de care eu m-am lovit, dar o văd și astăzi este că dacă Parlamentul alege conducerea pe baza unui algoritm  politic, ea este oricum politică. Dar ăsta este, după părerea mea, un subterfugiu al politicienilor și apoi al celor care contestă conducerea care se instalează, oricare ar fi ea,  pe ideea că nu poate exista un Consiliu de Administrație independent și care să nu depindă de cei care îi numesc. În alte țări a fost o mare dezbatere. De pildă în Germania, la ARD. Câți din membrii CA să fie numiți politic și câți de societatea civilă? S-a căzut de acord ca numărul celor numiți de parlament să scadă la o treime. La noi sunt aleși 100%. Probabil că asta ar fi soluția: reducerea porției pe care o ocupă politicul în CA la o treime. (...) 

Rep: Faptul că CCR pasează tot în sarcina politicului să se auto-depolitizeze e o plasă de siguranță sau atât putea CCR-ul?

S.T: Nu. E un semn de slăbiciune. E cartoful fierbinte.

Rep: Dar CCR avea atribuții mai mari, considerați, în această speță? Și responsabilitate mai mare?

S.T: Nu, dar putea măcar să nu dea sfatul stupid pe care l-a dat în motivație. (...) E vorba de a discuta principiile. Dar niciun partid nu e dispus  la momentul ăsta la o dezbatere în jurul problemei Televiziunii și Radioului. 

Rep.: Hățurile sunt strânse, politic, spuneți. Atunci de unde mai poate veni presiunea?

S.T.: Presiunea vine de la public, care nu se uită și nu ascultă. Audiențele sunt foarte mici. Interesul este foarte mic. 

Rep.: Din interiorul acestor instituții media?

S.T.: Nu cred. Pentru că este o mare inerție. Sunt niște instituții foarte vechi, cu decenii de activitate. Sunt obișnuințe, cutume, care nu pot fi schimbate de pe o zi pe alta. 

 
Ascultă AICI interviul integral: