Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Coaliția pentru Educație despre manualele de sport: Să le care profesorii!

sport.jpg

Image source: 
pixabay.com

Ministerul Educației transmite că va finaliza în curând licitația pentru manualele la care s-au depus contestații. Ministrul Liviu Pop precizează  că din cele peste 100 de discipline au fost depuse oferte pentru doar 25 și nu în ultimul rând anunță că elevii de clasa a V-a vor avea manual și la... sport. 
Cartea ar urma să aibă șase capitole, printre care Organizarea activităților motrice, Igiena sau un capitol referitor la cum trebuie să se comporte cei ce fac parte dintr-o echipă sau participă la o competiție. 

 

Ministrul Educaţiei, Liviu Pop a postat vineri seară  pe contul său de Facebook, lista programelor şcolare pentru învăţământul gimnazial la care trebuie să existe manuale şcolare. Înşiruirea de 118 titluri şi materii, pe lângă controversatul manual de Educaţiei Fizică, sunt 40 cu titulatura "Pregătire sportivă practică" la diverse sporturi: de la atletism, badminton, baseball, gimnastică artistică și judo la hochei pe iarbă, softball şi yachting.

Noul curriculum de gimnaziu trebuia să fie revoluționar. Este un mister cine a propus apariția unui manual de sport spune, la RFI, Daniela Vișoianu, de la Coaliția pentru Educație. Fondurile ar trebui folosite pentru formarea profesorilor de sport și nicidecum pentru îngreunarea ghiozdanului elevului, e de părere Daniela Vișoianu: 

Daniela Vișoianu: Sunt în față cu programa școlară de clasa a v-a. Am ajuns la pagina 29 și am căutat cu insistență vreo referință cum că Institutul de Științe ale Educației ar fi recomandat un manual care trebuie transferat copiilor. Chiar m-am uitat dacă iau în calcul să se dea teste de teorie pentru sport copiilor. Mă uit că pe evaluare avem exclusiv chestiuni de exerciții și de timp. Este un mister cum a apărut acest manual de sport și cine a luat decizia ca pe noul curriculum de gimnaziu, care trebuia să fie un curriculum revoluționar, care să sporească forța gimnaziului, unde pierdem copii în mod consistent, care trebuia să readucă bucuria copilului de a veni la școală, inclusiv plăcerea de a face sport, (să fie introdus acest manual) . Chiar nu înțeleg nevoia acestui manual. Pentru mine este un mister de unde a apărut.

Reporter: Este un instrument, vă pot răspunde eu, citându-l pe domnul ministru. Este un instrument care poate fi folosit cu succes și de elevi și de părinte și de profesor. Vedem reclamele cu faceți sport 30 de minute în fiecare zi, dar nu știm cum să facem sport, spune domnul ministru.

D.V: Dacă tot trebuie să aloc niște bani în sistemul de educație pentru mișcare, aș fi preferat să se facă un ghid foarte bun pentru profesori, în așa fel încât profesorii să înțeleagă poate mai multe decât cele pe care le-au înțeles atunci când au terminat facultatea. Dacă aș fi avut puțini bani îi duceam în formarea profesorilor și un ghid metodologic foarte bun pentru ei și pentru ce înseamnă această abordare. Să care profesorul la școală un manual sau un volum. Pentru chestiunea căratului manualului la școală nu avem o soluție. De ani de zile părinții spun dacă există soluții ca și în România să se introducă celebrele dulapuri individuale ale elevilor unde să își pună manualele. Bănuiesc că nu or să le dea și teme pentru acasă din manual. Acesta este un manual care poate să stea la școală în dulap.  

Rep: Uitându-mă un pic peste capitolele din acest manual, nefiind de specialitate, senzația este că sunt noțiuni pe care profesorul de sport le poate preda oral. Este un capitol „Comportamente și atitudini”, unde elevul învață cum să se comporte într-o echipă sau la o competiție. Nu îi poate explica asta direct profesorul? Sau nu îl poate învăța punându-l într-o echipă?

D.V: Aceste lucruri trebuiau să se întâmple practic, nu teoretic. Dacă nu facem informare cu profesorii, el degeaba le explică teoretic ce este acela fiarplay, dacă profesorul va face diferențe între copii, dacă nu va penaliza comportamente de bullying, glume proaste la adresa copiilor care poate au probleme de greutate, care evită să facă sport ca să nu fie ciuca bătăilor și îi nu va încuraja cu tact, ca și copiii care se confruntă cu dificultăți să facă mișcare. Programa nu ducea în direcția acestui manual, nu ducea într-o direcție de cunoștințe, nu de practică, într-o direcție schematizată. La nivel mondial discutăm despre meditație, despre yoga, despre reflecție pentru că copiii sunt foarte agitați sau au deschidere către jocuri video sau care dau recompensă imediată și nu mai știu să aibă răbdare. Copiii nu știu să muncească pentru un obiectiv care vine târziu. Sportul este una dintre căile fundamentale de construire a caracterului. Școala trebuie să construiască caractere. Sunt două discuții. Ce aduce sportul valoros în școală și dacă manualul era instrumentul care să crească valoarea adăugată pe care o aduce sportul în școală. Și, cum formăm profesorii în așa fel încât orele de sport să se întâmple și copilul, oricât apetit are, fiind copii care nu sunt foarte sportivi, să înțeleagă de ce o conduită sportivă în viață îi va duce la performanță.

Rep: În Germania, copii de 10 – 11 ani fac înot în timpul orelor de școală, iar în România, o dată cu acest manual, copilul va învăța mersul, alergatul și săritura sau capacitatea motrică. 

D.V: Pare un decalaj imens pe care nu avem cum să îl acoperim. Germania, ca și Elveția, au avut decizii strategice cu acele bazine de înot ale fiecărei comunități. Nu suntem acolo. Să avem săli de sport în fiecare școală pentru ca sportul să nu se oprească iarna. Să avem sport, pe cel care putem să îl facem și pentru cei mai vulnerabili dintre copii. Să aducem bucuria în sala și la ora de sport. Să valorizăm ceea ce este valoros în copii. Să nu discriminăm.

Rep: Mulți de să. În concluzie, poate că nu acest manual ar fi fost cel mai bun început, dacă înțeleg bine ce spuneți?

D.V: Nu. O sală de sport în fiecare comunitate și un profesor de sport format în spiritul noii programe, poate cu un ghid metodologic bun pus la dispoziție, pe care să îl poată accesa în orice moment. 

Despre violența în școli 

Practica desemnării unui elev de serviciu pe școală ar trebui să dispară, pentru că respectivul copil este scos din timpul actului educațional, declară ministrul Educației Liviu Pop, la o conferință de presă. Întrebat despre paza în școli, ministrul transmite că sunt autorități locale care renunță din motive financiare la protejarea elevilor și susține că situația este în curs de analiză. Chiar și așa, violența în instituțiile de învățământ este descrescătoare, susține Liviu Pop

Chiar dacă actele de violență fizică s-ar fi redus, e posibil ca ministrul Educației să piardă din vedere cazurile de hărțuire, așa numitul bullying, crede în schimb Daniela Vișioanu, de la Coaliția pentru Educație. În ultimă instanță, fiecare școală trebuie să rezolve în felul său problema, adaugă Daniela Vișoianu:

"Sigur că intră mai puțini străini în școli, există mai multă pază. Dar paza clădirii nu însemnă paza elevilor. Mă îndoiesc că un gardian public are vreo funcție pedagogică și ar putea să oprească un copil care aleargă pe hol și să-i explice cu tact și înțelepciune care sunt riscurile. (....) E o problemă pe care școlile trebuie să o rezolve. Noi la Coaliția pentru Educație insistăm foarte mult pentru descentralizare și autonomia școlilor."