Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


România, țara declinului demografic accentuat și a contrastelor dintre regiuni. 2016, an record pentru migrația internă

România a înregistrat anul trecut cele mai mari valori ale migrației interne: potrivit Institutului Național de Statistică, 389 de mii de persoane și-au schimbat domiciliul dintr-o localitate în alta. Zona Moldovei este, de departe, cea mai afectată, în vreme ce județele din vest, în plină ascensiune economică, își măresc, constant, populația. Situația se suprapune declinului demografic grav înregistrat în România – fenomen puțin discutat în spațiul public dar cu o serie de consecințe devastatoare pe termen lung.

Doar zece județe din România sunt, potrivit datelor INS, pe plus. Sudul Moldovei și nordul Munteniei, Telormanul și, oarecum surprinzător, Bucureștiul, pierd locuitori. Nivelul record înregistrat în 2016 este și o consecință a scăderii migrației externe, explică, la RFI, sociologul Barbu Mateescu. Sunt acum orașe unde se poate găsi un loc de muncă bine plătit, fără a mai fi nevoie de emigrare. Însă, deși mobilitatea forței de muncă este încurajată la nivel european, situația din România creează dezechilibre grave, afirmă Barbu Mateescu: 

Se poate intra foarte ușor într-o spirală nefericită pentru județele care furnizează forță dă muncă. Oamenii pleacă la muncă în alte județe, investitorii văd chestia asta. Nu mai sunt atrași de ideea de a investi în zonele din care se pleacă pentru că forța de muncă nu este așa de numeroasă. Situația sărăciei din Moldova este una istorică. Va fi o zonă dominată de migrație în continuare. Destinația s-ar putea să nu mai fie în primul rând Italia și Spania, ci Alba sau Timiș. Se discută în termini de bugetari și pensionari. Dar situația este extrem de diferită, de la loc la loc. Inegalitățile există, dar nu sunt foarte importante pentru partidele politice. Legat de declinul demografic, iarăși, cred că este un calcul simplu politic: nimeni să nu rostească ceea ce trebuie rostit. 

Nivelul record al migrației interne produce efecte cu atât mai grave cu cât România este o țară a contrastelor și discrepanețelor între regiuni. Potrivit datelor oficiale, zone precum Bucureștiul au un nivel de trai și indicatori economici peste media Uniunii Europene, în vreme ce alte regiuni se zbat la coada clasamentului:

Pe de o parte s-ar putea spune că iată, e un avantaj pentru județele dezvoltate, că-și rezolvă o problemă de forță de muncă. Pe de altă parte sigur că ne îngrijorează ceea ce rămâne în urmă în regiunile slab dezvoltate. ..explică analistul economic Constantin Rudnițchi. 

Lipsa infrastructurii e un element-cheie, o cauză, continuă Constantin Rudnițchi. Nu e însă singura. Se adaugă, printre altele și incapacitatea unor autorități locale de a răspunde provocărilor: 

Poți să produci într-o anumită zonă convenabilă din punct de vedere economic, dar nu poți transporta marfa în vestul țării sau către vestul Europei. Eu cred că mai este o cauză legată de deschiderea pe care au arătat-o anumite autorități locale. Sigur că în zonele mai puțin dezvoltate cred că autoritățile locale au o parte din vină, în sensul că nu au știut să atragă investiorii. Nu au fost foarte deschiși către investitori. Autorizațiile sunt mult mai complicat de obținut în unele zone ale țării, în special în cele sărace.

Migrația internă se suprapune fenomenului declinului demografic. România este printre statele europene cu pierderi massive de populație. Sporul natural este negativ. În plus, după Revoluție, au fost două mari valuri migratorii către Vestul Europei, iar populația a scăzut până sub pragul de 20 de milioane. Bugetul de pensii este deja sub o presiune uriașă, în condițiile în care acum nouă salariați susțin 10 pensionari. 
Ce se mai poate face, așadar? Mai ales că declinul demografic nu a fost și nu este o temă de discuție pentru guvernele care s-au perindat la putere, iar investițiile în infrastructură par că mai mult bat pasul pe loc. State din regiune, în frunte cu Ungaria, au demarat programe prin care își propun să-I stimuleze pe cei plecați la muncă în străinătate să se reîntoarcă. Ce șanse ar avea un astfel de proiect în România? Răspund sociologul Barbu Mateescu și analistul economic Constantin Rudnițchi: 

Nu poate fi un program, din punctul meu de vedere, ci un efect. Deja nu se mai pleacă pentru bani. Se pleacă pentru că sunt școli bune. Un sistem de sănătate incomparabil mai bun în vestul Europei. Deja se pleacă din cauza calității vieții. Alți factori au început să devină determinanți. Trebuie să devenim o țară mai bună ca oamenii ăia să se întoarcă. Nu în numele patriotismului. 
 
Nu mă aștept ca românii să se întoarcă masiv în România să lucreze, în condițiile date. Salariile acolo sunt poate de două ori mai mari față de ce e în țară. 

Poate fi, atunci importul de forță de muncă din alte părți ale lumii o soluție? 

Și un import de forță de muncă…Însă cred că fiecare din aceste scenarii e limitat ca timp și ca nivel de succes. 

Societatea e total nepregătită. Clasa politică are un discurs naționalist, patriotic, care numai bun pentru integrarea minortăților nu este.