Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Vlad Voiculescu: Raportul Colectiv există. Pacienții au căutat adevărul

foto_colectiv.jpg

Image source: 
Reuters

Se fac, peste numai câteva zile, doi ani de la tragedia de la clubul Colectiv, în urma căreia au murit 64 de persoane.  Nici până acum însă instanța nu a stabilit vreo vinovăție pentru incendiul din clubul Colectiv, iar sistemul sanitar, dur criticat pentru condițiile mizere descoperite ulterior, nu dă semne că s-ar reforma și moderniza.

În spațiul public continuă și controversele. Postul Digi24 a intrat în posesia unui raport întocmit de Ministerul Sănătăţii, vizând modul în care au acţionat spitalele și autoritățile, după incendiu. Printre altele, documentul concluzionează că autorităţile române au refuzat transferul în străinătate pentru victime, infecţiile nosocomiale ale pacienţilor nu apar în fişele medicale sau că niciun spital din țară nu îndeplinea condițiile pentru internarea marilor arși. Raportul ar fi fost finalizat și depus la începutul acestui an,  dar nu a fost făcut public. Mai mult, acutala conducere a Ministerului transmite, printr-un comunicat de presă, că  la sediul instituției „(…) nu există niciun Raport elaborat la începutul anului 2017, care să conțină informații privind intervenția autorităților sanitare în cazul “Colectiv”

Raportul este de fapt un document de lucru înregistrat. Iar justificarea ministerului este o scăpare de tip freudian, afirmă, la RFI, fostul ministru Vlad Viculescu, cel care a solicitat raportul. Vlad Voiculescu  susține că primul lucru pe care l-a făcut după preluarea mandatului a fost tocmai o analiză asupra cazului Colectiv și că documentul a fost elaborat în condiții extreme de grele, din cauza lipsei de transparență. Fostul ministru al Sănătății acuză în continuare politizarea sistemului: 

Vlad Voiculescu: Evident, am fost surprins de puținătatea informaților care existau la minister. Informațiile pe care le avea ministerul erau mai puține decât aveau multe dintre ONG-ruile care au ajutat atunci, la Colectiv. 

Reporter: Cui ați cerut să facă acest raport?

V.V: Cabinetului meu, în special doamnei doctor Elena Copaciu. Acest raport conține observații în legătură cu ce s-a întâmplat în noapte de 30 octombrie 2015 și în zilele și săptămânile ce au urmat. De asemenea, conține recomandări și măsuri propuse. Parte dintre măsuri au fost implementate deja anul trecut. Raportul a fost adus până la punctul până la care s-a putut aduce în timpul în care am fost noi la minister, șapte luni și jumătate. A fost lăsat acolo în stadiul în care era, depus la cabinetul ministrului și transmis apoi direcțiilor. 

Rep: Data de înregistrare a raportului este 2017.

V.V: Exact, este 3 ianuarie 2017.

Rep: În ce stadiu era documentul când dumneavoastră ați predat portofoliul?

V.V: Este un document de lucru. Orice document de lucru care este elaborat de cabinetul unui ministru, al unui demnitar, este transmis direcțiilor de specialitate, alături de care a existat un front de lucru comun de-a lungul întregii perioade. Pentru a implementa măsurile propuse, dar și alte măsuri care reies din cunoștințele oamenilor din direcțiile de specialitate, există acest circuit normal. Stadiul în care era raportul era acela de finalizare a muncii de peste șase luni, care, apoi, trebuia să meargă mai departe.

Rep: Insist pentru că bănuiesc că acele concluzii erau deja trase pe finalul mandatului dumneavoastră. Poate ar fi fost mai oportun, dincolo de consultarea pentru măsurile ce trebuie implementate, să ieșiți cu el atunci.

V.V: Noi am vorbit despre fiecare punct pe care îl regăsiți în raport. În raport veți regăsi probleme legate de infecțiile nosocomiale. Am vorbit despre asta în mod extensiv în timpul mandatului. Există patru ordine de ministru pe care le-am semnat pentru combaterea infecțiilor nosocomiale. Am vorbit despre biocide. Acolo găsiți ideea că România nu era pregătită pentru Colectuiv. Am vorbit despre asta și despre faptul că nu am învățat nimic din Colectiv. Am vorbit despre faptul că Spitalul de Arși, la șapte luni după Colectiv arăta mai rău decât în momentul Colectiv. Raportul, în sine, pentru a fi făcut pubic trebuie să aibă oarecare maturitate. Raportul este un document de lucru care nu își propune să acuze pe cineva. Ministerul Sănătății nu este procuratură. Ministerul Sănătății trebuie să lucreze la îmbunătățirea sistemului.

Rep: Ce înseamnă maturitate?

V.V: Un document trebuie să parcurgă un circuit firesc, făcut sau nu public. Dacă nu ai nimic de ascuns, în principiu, trebuie să îl faci public atunci când este finalizat. Mai important ar fi fost ca Ministerul Sănătății să continue să ia măsurile necesare pentru îmbunătățirea sistemului.

Rep: Ministerul Sănătății dă un comunicat de presă și transmite că nu există niciun raport elaborat la începutul anului 2017, care să conțină informații privind intervenția de la Colectiv. Cum interpretați acest comunicat? 

V.V: Nu știu dacă este o încercare de scăpare de tip freudian. Evident că raportul nu a fost elaborat la începutul lunii ianuarie, nu putea fi elaborat în cele trei zile din luna ianuarie. A fost elaborat în jumatatea anului trecut, însă a fost înregistrat la începutul lunii ianuarie a anului acesta. Vă spun cu toată sinceritatea că nu înțeleg care este intenția actualului ministru. Cum poți să spui că un document care a fost înregistrat, pur și simplu nu există? 

Rep: Ministerul nu spune că nu există. Spune că nu există niciun raport elaborat la începutul anului 2017. 

V.V: Este ca și cum cineva ar spune „ai grijă la mașina roșie”, iar răspunsul ar fi „nu am văzut nicio mașină albastră”.

Rep: În ce măsură concluziile acestui raport coincid cu cele din raportul făcut de corpul de control? 

V.V: Analizează lucruri diferite. Raportul corpului de control al prim ministrului analizează intervenția pre spital. Raportul Ministerului Sănătății analizează, în mod specific, ceea ce s-a întâmplat după intervenția în spital.

Ascultă AICI interviul integral: 

Rep: În ambele documente se vorbește despre lipsa unui plan alb, despre lipsa coordonării. În acest raport de la Ministerul Sănătății, care ar fi cele mai grave concluzii post intervenție?

V.V:  Politizarea sistemului, care a dus la manageri de spital care să nu recunoască problema, la decizia mai mult decât nefericită, care a costat multe vieți, de a nu transfera pacienții. Politizarea sistemului a dus la această dependență a medicilor de manager, a managerului de ministru și a ministrului de intențiile politice ale unui partid. Oamenilor li s-a spus că totul este în regulă, că tratăm ca în Germania, că nu este necesar transferul multora dintre victime, atunci când părerea multora dintre medicii din România era foarte clară, cum că pacienții trebuie transferați. Există foi de observație pe care s-a făcut această notă de către medici din România. De asemenea, există părearea tuturor medicilor din străinătate, a tuturor specialiștilor cu care eu am discutat, dacă un pacient, un mare ars, nu poate fi îngrijit în condiții optime în locul unde a suferit un accident, atunci trebuie transferat, iar transferul trebuie să se facă la un anumit moment, nu mai devreme, nu mai târziu.

Rep: La acest raport ați lucrat alături de cei de la Asociația Colectiv? Ați colaborat?

V.V: Da. La acest raport doctorița Elena Copaciu și restul membrilor ministerului care au lucrat la acest raport au lucrat alături de majoritatea membrilor Asociației Colectiv. Majoritatea informațiilor vin din dosarele pacienților. Ceea ce s-a întâmplat în România frizează ridicolul. Cei mai abili investigatori asupra a ceea ce s-a întâmplat la Colectiv au fost chiar familiile pacienților. Ei au căutat să afle adevărul. Ei aveau cele mai multe informații. Ei au reușit să obțină, de multe ori cu greu, documente medicale despre ceea ce s-a întâmplat atunci. Din păcate, am fost ani de zile în situația în care pacienții și rudelor celor decedați au fost singurii care au căutat adevărul.