26 de ani de promisiuni au ruinat sediul Filarmonicii din Iași

Deseori, din sălile de alături se aud acorduri de muzică populară sau manele. Violonistul Bujor Prelipcean spune că orchestra Filarmonicii Moldova riscă să cânte în stradă dacă rectificarea bugetului va fi negativă. Mai mult chiar, Bujor Prelipcean spune că sunt tot mai puțini tineri care vin la concerte și spectatorii care aveau abonamente încep să nu mai suporte condițiile în care cântă orchestra Filarmonicii din Iași.

Degradarea a venit treptat. Semnalele de alarmă și cererile pentru fonduri au rămas fără răspuns. În tăcere a venit și momentul în care clădirea a devenit un pericol pentru public. De mai bine de opt ani în sala mare nu a mai călcat niciun spectator. Pe propria răspundere, membrii orchestrei repetă totuși aici.

Bujor Prelipcean a înrămat autorizația de construcție pentru sala nouă. O arată zâmbind amar:

”Ce scrie aici? Autorizație de construcție! Se referă la clădirea filarmonicii. Da, o vedeți? Numărul 121 din 25 noaptea că nu văd până acolo.

25 martie 2021. Și noi suntem acum în august 2022. Deci practic, lucrările ar fi trebuit să înceapă de un an.

De mai bine de un an. Și? Foaie verde. Gata. Nu s-au început. Glumim, că eu sunt un tip glumeț astăzi. De regulă nu sunt așa de voios când vorbesc de construcția și de clădirea filarmonicii. Pentru că mă zbat de 26 de ani, adică de 26 de ani sunt directorul filarmonicii și mă zbat să repar această clădire și n-am reușit încă...”

De 26 de ani nu se întâmplă nimic!?

Ba da! Se întâmplă. Păi, ce credeți că am încercat în 26 de ani o singură dată? De 26 de ori am încercat. Am tot încercat și în fiecare an cred că am mai încercat de 26 de ori pe an. Am promisiuni. Și acum am promisiuni. Am tolba plină de promisiuni, promisiuni peste promisiuni. Aici au venit în Filarmonica asta, în ruina asta toți dar absolut toți miniștrii culturii pe care i-am avut.

Îmi aduc aminte și de o doamnă ministru al culturii care a venit și s-a împiedecat aici, vizitând ruinile filarmonicii și și-a rupt ciorapii. Doamna Mona Muscă, hai să dau din casă. Mi-a spus ”Vai vai ce rău îmi pare?” Am ajutat o să se ridice! Zice că trebuie să o reparăm. Da, dar toți au spus că trebuie să o reparăm, toți. Și Adrian iorgulescu a fost aici și Caramitru și... aoleu, dar cine n-a fost ? Numai pe Andrei Pleșu nu am reușit să-l aduc! A stat prea puțin în fruntea Ministerului Culturii. Cu Andrei, chiar eram prieten bun.

Unde cîntă orchestra filarmonicii, care are și invitați din străinătate?

Păi la Casa de Cultură a studenților! Mulțumesc încă odată domnului Directorul Cruceanu și staff-ului lor de conducere că încă mai putem cânta acolo. Dar cât se va mai putea nu știu! Pentru că și pentru ei cresc prețurile la energie și la lumină, la curățenie, la apă, la tot. Și mi-a spus-o omul foarte elegant. Era mai pe la începutul vacanței. Și i-am spus să mai amânăm discuția, să vedem cu ce bani rămânem la rectificările de buget. Că rectificării știți că se fac în jos, nu în sus, în marea majoritate a cazurilor.

Cât de importantă este o sală pentru orchestră și pentru public?

Până acolo se cânte orice! Orice goarnă e binevenită acolo. Se cântă muzică populară, manele, muzică ușoară. Se fac dansuri în timp ce filarmonica cântă . Câteodată bubuie toba sau basul mai puternic. Asta e situația. Ce vreți să facem, unde să cântăm?

Ce spun dirijorii străinii când află că trebuie să concerteze în sala casei studenților, care sunt reacțiile lor?

Invit oameni de bun simț... Își iau onorariul, nu spun nimic. Spun mulțumesc și pleacă. Dar trebuia să formulați altfel: Ce gândesc dirijorii care vin? Și vreau să vă spun că vin numai dirijori de elită.

Pe de o parte, sunt tinerii pe care îi invit de la Concursul internațional Jeunesses Musicales, unde sunt în juriu de peste 10 ani. Pe de altă parte, vin dirijori deja consacrați de la noi din țară. Deschidem stagiunea cu maestrul Cristian Mandeal. Aici vine domnul maestrul Tiberiu Soare și vine în condiții în care știu că face câteodată un sacrificiu. Ca și Horia Andreescu, Vlad Conta.

Ce gândesc, ei ? Ne spun vai ce păcat, că este cea mai bună orchestră din țară. Ce păcat că nu aveți sediu reparat. Fostul sediu al filarmonici, unde ne-am simțit cel mai bine și unde sala era arhiplină... Publicul! Foarte mulți din prietenii mei... îi sun și le spun că nu i-am mai văzut la concert. Tu erai un obișnuit al concertelor! Bun, nu vreau să aud Filarmonica acolo! Pe scena Casei Studenților poate să intre oricine. Filarmonica merită altceva. Nu pot să vin să ascult acolo, nu te supăra, aștept până va fi gata sala Filarmonicii. Unuia i-am și spus: ai grijă să nu mori până atunci. Te rog eu frumos, stai în viață, că nu știm când va fi gata! Nici eu nu știu când va fi gata și eu promit să nu mor până atunci.