Brel și chemarea nemărginirilor albastre... Povestea unui vis

Împreună cu partenera de viață, actrița Maddly Bamy, originară din Guadelupa, Jacques Brel a reușit să traverseze Pacificul pe velierul său Askoy. Călătoria a fost una plină de provocări.

Cântărețul belgian își trăia pe-atunci ultimul capitol al vieții, învăluit într-un mister care hrănește și azi cele mai nebunești zvonuri.

Un documentar realizat recent de fiica sa prezintă bucuriile, îndoielile și angoasele marelui cantautor al unor hituri precum "Amsterdam", "Ces gens-là" sau "Mathilde".

Intitulat "Le Pacifique", filmul este a doua parte dintr-un triptic realizat de una dintre cele trei fiice ale sale, France. Ea a înființat Fundația Brel, un spațiu unic în inima Bruxellesului, unde poate fi vizionat și filmul.

France Brel în timpul interviului pentru AFP, Bruxelles, 16 martie 2023. Foto: © Kenzo TRIBOUILLARD / AFP

Fotografii, fragmente de film, scrisori inedite și pasaje din interviuri oferă o perspectivă asupra stării sale de spirit, asupra chinurilor și contradicțiilor care-l măcinau - "Trăiesc într-o continuă stare de schimbare", mărturisea el.

"Visul tatălui meu era să facă înconjurul lumii", a declarat France Brel pentru AFP. "A vrut să meargă foarte departe, să rămână acolo și să devină altcineva. Însă când te numești Jacques Brel, acest lucru nu este ușor. "

"Am auzit că am murit”

O nenorocire umbrește această călătorie: boala, cancerul pulmonar, care îl va răpune în cele din urmă la vârsta de 49 de ani, la 9 octombrie 1978.

"Sănătatea stă sub semnul posibilității. Într-o zi ești sănătos, în următoarea mai puțin, iar în cealaltă zi nu mai ești deloc", scria în timpul călătoriei sale.

În iulie 1975, un ziar din Charleroi, "Le Métropolitain", anunța în mod eronat că....Jacques Brel a murit. Câteva luni mai târziu, i-a scris soției sale, Thérèse Michielsen, căreia îi spunea "Miche": "Am auzit că am murit, m-a amuzat vestea"

În lunile petrecute pe mare, și-a exprimat gândurile despre faimă și despre dezavantajele ei: "De data aceasta, jurnaliștii își arată caracterul. Sunt urmărit din insulă în insulă!", scriadespre experiența escalelor pe care le-a făcut la Saint Lucia, Saint Vincent, Grenadine și pe insula Mustique.

În august 1975, a petrecut o lună în largul Venezuelei pentru a se pregăti pentru traversarea Pacificului până pe Insulele Marchize, o călătorie care avea să dureze șaizeci de zile.

"Încep încet-încet să scriu din nou...”

Omul care obișnuia să repete, aproape ca un dicton, "trebuie să mergi să vezi lumea", a fost el oare fericit în anii buni pe care i-a petrecut pe mare și apoi pe această mică insulă, departe de tumultul lumii?

Soția sa era convinsă că se "plictisea ca un șobolan bătrân". Pierre Perret, care l-a întâlnit în aprilie 1975, a spus că "părea fericit că merge înainte".

Dintre numeroasele mărturii, una iese în evidență. Cea a prietenului său, comediantul Raymond Devos, care încearcă să explice această dorință de a pleca pe mare, această frenezie a călătoriilor: "Cred că era un om care se plictisea profund. Un om care se plictisește caută mereu să plece".

Jacques Brel în concert la Sala Olympia, Paris, 7 octombrie 1966 . Foto: Arhivele AFP

Perioada petrecută pe insula Hiva Ova a fost întreruptă de mai multe reveniri în Europa, în principal pentru tratamentul medical.

În vara anului 1976, Jacques Brel a închiriat o casă pe Hiva Oa și a vândut Askoy.

După ce a naufragiat pe o plajă din Noua Zeelandă, acest velier de 20 de metri a avut o soartă neobișnuită. În anii 2000, doi frați pasionați, Piet și Staf Wittevrongel, au repatriat epava pe coasta flamandă pentru a o renova. La începutul anului 2023, lucrările erau încă în desfășurare în portul Zeebrugge. Ei speră ca nava să fie scoasă în curând pe mare.

"Încep încet-încet să scriu din nou câteva cântece, dar  îmi lipsește pasiunea de odinioară", scria Jacques Brel în toamna anului 1976.

"Les Marquises", ultimul său album, un amestec de texte vechi și compoziții noi, înregistrat la Paris, a fost lansat la sfârșitul anului 1977, cu câteva luni înainte de moartea sa.

"La pluie est traversière, elle bat de grain en grain, quelques vieux chevaux blancs, qui fredonnent Gauguin..."/ ("Plouă pieziș de-a lungul grânelor, câțiva cai albi, bătrâni fredonează Gauguin..."), spunea Brel în cântecul său despre arhipelagul Marchizelor, unde și-a petrecut cea mai mare parte a ultimilor trei ani din viață și unde este înmormântat...

Mormântul artistului din Hiva OA, Insulele Marchize, 2005. Foto: © ERIC FEFERBERG / AFP

Traducere de Cornelia Mohora după articolul publicat de France24

Editor Șerban Georgescu