Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Haos în Vama Siret: ”Omul sfințește locul, nu guvernul” (reportaj)

violeta.jpg

Ajutoare umanitare pentru refugiații ucrainieni în Vama Siret, județul Suceava, martie 2022
Sursa imaginii: 
Violeta Cincu / RFI România

Vama Siret, România. Martie 2022. Poarta de intrare a refugiaților din Ucraina în România. Femei de toate vârstele, unele tinere cu bebeluși în brațe, altele mature, țin de mână copii care abia își mai mișcă picioarele. Odată trecută linia albastră, care le aduce protecția Uniunii Europene, dar și siguranța unei țări care e membă NATO, izbucnesc în plâns. E ca o descătușare.

“Au intrat oamenii în subsol și au trimis rachete. Au murit acolo în subsol”

Ține de mînă o fetiță care abia își tărîie picioarele. Părintele Daniel Petrașoc, de la Arhiepiscopia Sucevei, translator se apropie de ea. După ce îi aude primele cuvinte începe să plăngă și el. „Vin din Kiev și povestește doamna că s-a dat alarma, au intrat oamenii în subsol. Rușii au trimis rachete și a murit toată lumea de acolo. Îi roagă toți ca să se oprească. Ei au trăit în pace și nu credeau că va începe așa ceva”. Întrebările vin rapid iar dialogul din ucraineană în română este succint dar dur:

”Cum a fugit?

Pe 26 a plecat din Kiev și abia azi a ajuns. Nu știe încă unde va merge și va sta.

Cu ce a ajuns aici? Cu ce a venit?”

Vine din Kiev și două zile a stat în subsol, au intrat oamenii în subsol și au trimis rachete. Au murit acolo în subsol.

Refugiați din Ucraina în Vama Siret. Foto: Violeta Cincu

Părintele Daniel Petrașoc, de la Arhiepiscopia Sucevei, translator, plânge în timp ce ne spune ce abia reușește să rostească refugiata din Kiev. Îl întreb de cînd e în Vama Siret?

Suntem de joi, practic, în fiecare zi, atât cât ne permite timpul. Au nevoie de acest lucru.

Practic, traduceți poveștile lor. Ce ați auzit de când sunteți aici?

Te înspăimântă ce auzi pentru că, în primul rând, oamenii nu se așteptau să aibă un așa necaz. În al doilea rând, nu se așteptau să fie așa de bine primiți atunci când trec granița în România.

Ce v-a impresionat?

Speranța lor. Chiar dacă au plecat acum, de nevoie, au părăsit Ucraina, dar speră ca în scurt timp să se termine pentru că mulți dintre ei au plecat, cei tineri, dar cei în vârstă au rămas... că povesteau că și-au lăsat părinții, bunicii, și-au lăsat acolo și se tem pentru ei.

„Am avut situația în care o familie cu patru copii micuți, tatăl avea pașaport european, mama, în schimb, nu”

Părintele Daniel de la Arhiepiscopia Sucevei rămâne în fața frontierei în așteptarea următorului refugiat din Ucraina. Lângă el, înghețată de frig, rămâne și profesorul de limbă ucraineană, Delia Martineac:

”Suntem primii care luăm legătura cu ei și ne străduim să îi îndrumăm spre locuri sigure și cu mijloace de transport sigure. Ne temem mult să nu întâlnim, pe lângă acești voluntari binevoitori, care să se arate așa inițial, să nu se ascundă și oameni cu gânduri ascunse. Ne străduim foarte mult să îi trimitem în locuri sigure. Cel mai mult m-au impresionat mamele cu copii. Mamele singure cu copii. Azi dimineață (luni-nota redacției) a venit o mamă care își ținea bebelușul de două luni ascuns sub geacă și fetița de doi ani cu ea.

Am direcționat-o spre cort, să se încălzească, dar nu se putea opri din plâns. Sunt foarte multe cazuri. Foarte dramatică este situația a celor care nu au documente. Deci cei care au pașapoarte ucrainene, e vorba de buletin. Vin cu buletin, România îi primește, le oferă azil, dar mulți dintre ei sunt deznădăjduiți pentru că vor să plece mai departe. Am avut ieri un caz în care mama cu bebelușul s-au întors în Ucraina pentru că nu își dorea să rămână aici. Am avut situația în care o familie cu patru copii micuți, tatăl avea pașaport european, mama, în schimb, nu. Cei care nu au documente, adică pașaport european, sunt direcționați spre Centrul de Imigrări și li se acordă azil. Asta e procedura. România le vine în ajutor, dar mai mult de atât nu putem face pentru ei”,  a povestit profesorul de limbă ucraineană, Delia Martineac.

Fetiță din Ucraina în Vama Siret. Foto: Violeta Cincu

 

Refugiații continuă să vină

Trotuarele sunt cucerite de voluntari. Biscuiți, pampers, apă, cafea, dulciuri. Refugiații le primesc automat și de aici începe haosul. Refugiații sunt asaltați din toate părțile cu oferte de transport. Pentru că nu vor să rămână aici. Vor să plece mai departe în Germania, Polonia, Italia și lista e lungă. Refugiații sunt confuzi în fața multitudinii de oferte. Nici nu mai știu care e gratuit, care e cu bani.

„Câți sunt? Zi-le să vină. Nu-s samsarii ăștia. Ăștia vin și le vând bilete. Le zic că îi costă nu știu cît și că îi duce în Polonia și nu știu pe unde. Se adună lumea, se organizează să doneze și firmele mari de transport vin și fac comerț cu refugiații ca să aibă ei cursă”, spune cu năduf un voluntar, membru al unei organizații de caritate. Într-un colț se văd mașini de la ISU venite din toată țara. Sunt prea puține.

Echipajele ISU se implică dar mașinile sunt prea puține. Bogdan Tănase, de la Casa SHARE, spune simplu că e haos: „ Stăm împreună cu voi în frig, așteptăm și luptăm. Vedeți și voi ce e în jurul nostru. Hoas, e un haos total, dezorganizat de patru zile. De patru zile încercăm să organizăm aici lucrurile. Foarte multă lume cu copii speriați. Auziți cum plâng, mulți oameni în jurul lor, e haos total aici și trebuie totul organizat într-un alt mod. Autoritățile, nu știu, sper să se trezească în ultimul ceas să organizeze, să-i ia pe acești oameni și să-i cazeze undeva. Nu au. Vin de la un primar de unde au luat 800 de persoane, în general indieni, într-o sală de sport sunt cazați ca să nu moară de frig. Stăteau aici în frig. Dar omul, primarul, omul sfințește locul. Nu guvernul”

O mașină a unei companii naționale trece încet și întreabă unde poate lăsa donațiile. Toată lumea ridică din umeri, iar unii, dau din mână a lehamite.