O vizită la capela Notre-Dame-du-Rugby ...

În curtea capelei cu pereți de piatră, situată în vârful unui deal abrupt, în soarele arzător, abatele Gilbert Lavigne spune o rugăciune mai deosebită: Franța să obțină trofeul în următorul Campionat Mondial de Rugby.

Foto: © Charly TRIBALLEAU / AFP

"Maria, asigură-te că vântul bate în direcția potrivită pentru a conduce mingea între bare", declamă el, solemn și glumeț în același timp, în fața celor aproximativ o sută de persoane venite să asiste la slujba din Larrivière-Saint-Savin, în apropiere de Mont-de-Marsan.

Printre persoanele prezente, Jean-Louis Bérot, așezat în primul rând, a venit să onoreze memoria unui alt ilustru jucător din Landes, membru al echipei naționale franceze între anii 1960-1970, Benoît Dauga, care a murit în noiembrie anul trecut la vârsta de 80 de ani.

"De aproape 20 de ani mă bucur să vin aici. Din păcate, de-a lungul anilor ne împuținăm. Este trist, dar asta este viața...", spune elegantul septuagenar cu părul alb și des.

Valori comune

În perioada în care a jucat ca mijlocaș la grămadă sau la deschidere pentru Stade Toulousain și Dax, religia era de obicei lăsată la ușa vestiarului.

"De rușine, nu ne închinam când intram pe teren, așa cum fac sud-americanii. Dar asta nu ne-a împiedicat să ne rugăm în sinea noastră", își amintește el. "Îmi amintesc de un antrenor, Claude Dufau, care avea întotdeauna cu el o sticlă cu apă sfințită, pe care o turna pe teren înainte de meciuri”.

În Larrivière-Saint-Savin, pe malul râului Adour, rugby-ul și religia sunt strâns legate încă de când Abatele Michel Devert a decis să dedice capela locală acestui sport foarte iubit în sud-vestul țării, mai ales după ce trei tineri jucători din regiunea Landes au murit într-un accident de mașină în 1964.

"În rugby, există valori comune, precum complementaritatea, unitatea și solidaritatea. Într-o societate din ce în ce mai dezbinată, în rugby nu este loc de individualism, iar acest lucru este ceva benefic ce rugby-ul poate aduce în viețile tuturor", spune abatele Lavigne.

Tricoul de la echipa Toulouse al lui Antoine Dupont, căpitanul echipei Les Bleus, se observă pe sub sutana băiatului de altar care îl asistă la această slujbă specială, celebrată în fiecare luni de Rusalii.

Ciclism și coride

Capela este deschisă tot timpul anului pentru fanii rugby, care vin aici pentru a medita înconjurați de fotografii ale echipelor, de mingi ovale, de cravate și de tricouri lăsate aici în urma vizitelor.

Din anii 1960 până în prezent colecția a crescut atât de mult încât a fost amenajată o sală de expoziție pentru a prezenta mai bine vizitatorilor, dintre care unii vin de departe, istoria acestui sport.

"Mai ales în anii când are loc Cupa Mondială", subliniază Michel Réchède, noul președinte al Asociației Prietenilor de la Notre-Dame-du-Rugby, eveniment care va avea loc anul acesta în Franța între 8 septembrie și 28 octombrie și care "atrage toate tipurile de turiști, nu doar catolici", "fiind aproape mult mai cunoscut în afară țării decât pe plan local", se miră el. "Am întâlnit recent într-o cafenea două cupluri de argentinieni care au ajuns aici din auzite."

În departamentul Landes se mai află alte două capele dedicate sportului – în Labastide-d'Armagnac dedicată ciclismului și în Bascons, coridelor - precum și capela Notre-Dame-de-l'Ovalie  din Rocamadour, departamentul Lot.

"Capela ajută la creșterea vizibilității satului", spune Christophe Larrose, primarul din Larrivière-Saint-Savin. "Nu avem un autobuz care să circule permanent, rugby-ul este încă un sport de nișă, dar cel puțin cineva trece pe aici în fiecare zi".

În mod paradoxal, în satul său de 615 locuitori nu există un club de rugby, dar se joacă baschet, o altă religie a locului...

Traducere de Cornelia Mohora după articolul publicat de France24.