Urina umană pe post de îngrășământ: în Franța primele experimente sunt promițătoare

În Franța, 60% din cursurile de apă sunt într-o stare ecologică proastă. Proiectul este încă în faza de testare, sectorul fiind unul în dezvoltare. Totuși, rezultatele primelor teste sunt promițătoare.

Procesul începe..... direct din toalete. Toaletele restaurantului Club 211, din nordul Parisului, par cât se poate de obișnuite, dar doar în aparență, căci ele permit sortarea excrementelor. Sunt "toalete mecanice, fără apă, care repartizează lichidele și solidele în recipiente de colectare", explică Fabien Gandossi, proprietarul localului.

În loc să fie evacuată prin tragerea apei, urina se scurge direct într-o cuvă de colectare, în timp ce fecalele sunt preluate de o bandă rulantă.

Pe lângă faptul că se economisesc sute de mii de litri de apă potabilă, sistemul permite valorificarea excrementelor care vor fi transformate în compost. Iar în ceea ce privește urina, un camion vine în mod regulat să golească cuva. "Golirea constă în aspirarea urinei, care va fi apoi transportată pentru a o transforma în îngrășământ pentru fermierii din regiunea Ile-de-France", adaugă proprietarul Clubului 211.

Excrementele animalelor, fertilizator tradițional

Suntem la ferma Trou Salé, platoul Saclay, la sud de Paris. Aici, Julien Thierry cultivă cereale și a fost de acord ca o parcelă de porumb să fie stropită cu urină. "De obicei, folosim îngrășăminte chimice sau minerale. Ideea este să înlocuim aceste îngrășăminte cu urină. În agricultură, am folosit dintotdeauna excrementele animalelor ca îngrășământ. Practic, și acum facem același lucru, însă cu urină umană. Oamenii sunt reticenți cu privire la această idee? Chiar nu știu..."

Îngrășămintele artificiale sunt esențiale pentru sistemul agricol actual, însă, spre deosebire de urină, producerea lor reprezintă un proces energofag în urma căruia sunt emise multe gaze cu efect de seră, spune Benjamin Clouet, fondatorul societății Ecosec, care a inițiat acest proiect. "Stropim câmpurile cu urină. Aceasta conține 5 g/l de azot și 2 g/l de fosfor, aproape aceeași concentrație ca ureea, care este un îngrășământ utilizat în agricultura din Franța. ", explică el.

Nici un risc patogen

Benjamin Clouet speră ca, într-un final, urina să nu mai fie considerată un deșeu. "În anii 1900, horticultorii obișnuiau să golească haznalele din tot Parisul", spune el. "Am dori să reproducem acel sistem. Potențialii fermieri să  propună o modalitate de transport pentru a livra legume în centrul orașului și, în același mod, să colecteze toată urina de aici, pe care să o împrăștie apoi pe câmpuri".

Primele teste, realizate anul trecut, au avut un rezultat promițător, adaugă Dorian Spaak, coordonatorul general Terre et Cité, asociația care conduce proiectul: "Am efectuat primele teste de fertilizare pe grâu. Am obținut niveluri de fertilizare echivalente cu cele oferite de îngrășămintele sintetice, în funcție de tipurile de urină pe care le folosim. Așadar, în ceea ce privește fertilizarea, știm că funcționează foarte bine pe grâu. Dorim să facem o demonstrație pe toate culturile care se cultivă predominant pe platoul Saclay, și anume grâul, porumbul și culturile cerealiere convenționale. Mai avem mult de muncă. Sectoare întregi trebuie regândite pentru a putea realiza ulterior implementări masive."

Nu există niciun risc patogen. Organizația Mondială a Sănătății explică faptul că amoniacul din urină este toxic pentru bacterii. Este nevoie doar ca urina să fie păstrată câteva luni în recipiente pentru ca orice microb prezent în ea să fie eliminat.

Traducere de Cornelia Mohora după articolul publicat de RFI