Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Închiderea Presseurop: mai puțină informație despre Europa

Site-ul Presseurop este la un pas de închidere. Pagina de internet traduce în zece limbi, inclusiv în română, informații relevante din presa europeană. Comisia Europeană, care susținea financiar proiectul, a anunțat că nu mai prelungește contractul. Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghișan, a încercat să facă lumină în acest caz controversat.

Care e explicația oficialilor de la Bruxelles? De vină ar fi articole critice la adresa Presseurop, apărute în unele ziare, și plângeri venite din partea unor asociații de ziariști. Pe de altă parte, redactorii Presseurop fac demersuri pentru a păstra site-ul deschis. Ei sunt sprijniți de mai multe publicații din Europa, care consideră că prin închiderea site-ului se pierde un reper important în informațiile despre Uniunea Europeană. Și asta cu numai câteva luni înainte de alegerile europarlamentare.

Cât de corect este ca instituțiile Uniunii să finanțeze presa europeană? Problema s-a pus de mai multe ori întrucât la Bruxelles mai ales, dar și in alte capitale, au înflorit diverse publicații sau organisme audiovizuale finanțate de Bruxelles - Euronews, EURANET, Presseurop, Euractiv, iar lista poate continua.

Unii comentatori și observatori au criticat finanțarea presei din bani europeni, vorbind despre ”propagandă”. În vizorul criticii s-au aflat astfel Euranet, o rețea pan-europeană de radio, care beneficiază acum de 6 milioane de euro pe an și care include 14 radiouri publice din mai multe state membre și o agenție de presă la Bruxelles.

De asemenea, postului de televiziune Euronews i s-a reproșat monopolul pe toate contractele privind comunicarea audiovizuală a Comisiei Europene.

Există și Euractiv, un site lansat în anii 2000 și devenit repede o referință în multe state membre, care este si el multilingv și se bucură de păreri împărțite la Bruxelles.

Cazul Presseurop, unul aparte

Acest site de informație despre Uniunea Europeană, publicat în 10 limbi, printre care și româna, este profesionist, are o audiență bună și nu beneficiază de nici un ”tratament de favoare”. Site-ul preia articolele cele mai interesante din presa europeană pe subiectele care ar trebui să îi intereseze pe toți europenii.

Operațional din 2009 și având sediul la Paris, el are acum 600 de mii de vizitatori unici pe lună. Presseurop face parte din trustul Le Monde, aparține de Courrier International și este o adevărată sursă de informare pentru ziariștii europeni și pentru public.

La Paris atmosfera este acum tristă, ziariștii sunt șocați să audă că-și vor pierde locul de muncă, dar sunt hotărâți să salveze cumva acest proiect.

Iulia Badea Gueritée este redactor de limba română la Presseurop: ”Am lansat o petiție on-line care se numește <Save Presseurop>, am lăsat un # pe twitter, am trimis un comunicat de presă la colegii din presă. Cititorii noștri, dacă urmăriți Presseurop, sunt foarte mobilizați și ne încurajează într-adevăr să căutăm inițiative private”.

Comisia spune da, apoi nu

Contractul cu Bruxelles, în valoare de trei milioane de euro pe an, expiră în 20 decembrie. Pentru a-l prelungi, Comisia Europeană a lansat în vară un apel la candidaturi sau, altfel spus, o licitație.

În urma acestei proceduri, s-au întâmplat două lucruri: apelul a fost emis și apoi anulat, iar în această privință opiniile sunt diferite.

Comisia spune că își dorea să continue experiența. De altfel, potrivit unui raport redactat în 2012, chiar Comisia spunea că Presseurop este un produs excelent, un adevărat exemplu de multilingvism și profesionalism.

Pe de altă parte, câteva asociații de ziariști s-au plâns Comisiei că a finanța mai departe o instituție de media din banii UE reprezintă un conflict de interese.

Aceste scrisori au ajuns în vară pe masa comisarului drepturilor fundamentale și al comunicării, fosta ziaristă luxemburgheză Viviane Reding.

Pentru RFI, purtătoarea de cuvânt a doamnei Reding, Mina Andreeva, explică: ”Comisia Europeană în acel moment a răspuns ansamblului de critici spunând că noul apel la candidaturi este menit pentru ca Presseurop să continue; dacă citiți condițiile care erau puse, veți vedea că acestea nu erau mai mari decât condițiile actuale: ca și acum, era vorba despre traducerea în alte limbi a unor articole de presă existente și expunerea lor pe un site web și nu despre crearea unor noi articole de presă. Criticile erau deci nejustificate, Comisia a încercat să explice acest lucru, dar cum criticile au continuat și argumentele noastre nu au fost auzite, am decis să dăm curs cererilor și să retragem apelul la candidaturi”.

Asociațiile de ziariști, printre care Asociația Presei Internaționale, au contestat ce-i drept, forma în care a fost lansat apelul. S-a considerat că reducea libertatea editorială a Presseurop.

Cine vrea închiderea Presseurop?

În nici un moment însă Asociația nu a cerut închiderea Presseurop, pe care îl consideră excelent, spune președinta asociației Ann Cahill, care a încercat în vară să explice aceasta cabinetului Reding, dar a fost prea târziu.

Ea vorbește și despre un amestec în afacerile editoriale ale Presseurop: ”Am avut deci o altă întâlnire cu ei și de îndată ce întânirea a început, ni s-a spus că apelul a fost retras, că banii vor fi folosiți pentru altceva și că nu se mai dorește proiectul. Presseurop a fost supus unor presiuni, mi s-a zis, din partea Comisiei, din cauza alegerii unor articole, în special unele articole critice din presa germană”.

Acestea fiind zise, Comisia invocă și unele reduceri bugetare care stau în calea finanțării viitoare a Presseurop, cu toate că un acord recent între Parlamentul European și statele membre ale UE a permis ca banii sa fie disponibili.

Ce se întâmplă deci? Ziariștii care au încercat, în numele diferitelor asociații, să salveze Presseurop, spun că Viviane Reding are nevoie de banii astfel economisiți pentru a-i investi în alte publicații deja sponsorizate de Comisia Europeană și care, pentru a o spune pe șleau, beneficiază de susținere.

Iar presa bruxelleză își amintește cum un alt apel la candidaturi pentru televiziunea pan-europeana EUTV a fost retras acum doi ani tot de Viviane Reding în ultimul minut.

Parlamentul European se chinuie de atunci să afle ce-a făcut Comisia cu cele 3 milioane de euro care nu au mai folosit acestei televiziuni.

Un lucru pare să devină clar: cine vrea bani de la Comisia Europeană trebuie să aibă și susținere. Acest lucru, neconfirmat oficial, este subînțeles și din spusele unor apropiați ai doamnei Reding, care constată că Presseurop, cu toate că foarte profesionist, nu beneficiază de nicio susținere din partea Le Monde sau Courrier International. ”N-am auzit nimic de la ei, îmi mărturisea un funcționar, nici măcar că ar vrea să mențină Presseurop cu o altfel de finanțare”.

Un alt apropiat al comisarei se enerva chiar: ”De ce dau vina pe noi? Voi ziariștii vă denunțați, ne scrieți scrisori în care ne cereți să închidem Presseurop și acum plângeți că 70 de ziariști rămân pe drumuri? Care 70? Noi am demarat proiectul cu 10 editori, am aflat apoi că s-au făcut 22, și acum 70???”

În fine, cum adevărul rămâne mereu la mijloc, este greu de văzut cât din vină aparține Comisiei și cât poate fi atribuit geloziei interprofesionale.

De asemenea,  în timp ce toată lumea dă vina pe comisarul Viviane Reding, nici aici nu se poate spune cât e responsabilitatea sa exclusivă.

Cele mai multe decizii sunt inspirate de cei din anturajul său și este un fapt bine cunoscut că ”până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții”.