Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mărturii din Holocaustul Romilor: Morți pe toate drumurile… ne dădea un tain de boabe

img_0896.jpg

Supraviețuitori ai Holocaustului Romilor

Primul monument din România în memoria Holocautului Romilor a fost dezvelit în curtea Muzeului Romilor din cartierul bucureștean Giulești. Monumentul cinstește memoria celor 25 de mii de romi deportați de Guvernul Antonescu în Transnistria în 1942. La eveniment au fost prezenți și câțiva dintre supraviețuitorii deportarii. 



Bătrâni și gârboviți, un grup de supraviețuitori din Alexandria, privesc monumentul așezați la umbră sub un cort. Sunt senini, apăsați de amintirea trecutului, dar în ochii lor nu se vede ură. Toți erau copii când au fost deportați, unii știu din amintirile altora ce li s-a întâmplat, alții au trăit situații atât de șocante, încât, deși aveau vârse fragede, nu au putut uita niciodată. Nu e om printre supraviețuitori care să nu fi pierdut o parte din familie.

“Morți pe toate drumurile, în case parasite… ne dădea un tain de boabe. Uite-așa, amărăciune. Cine murea îi punea în căruțe, îi punea la groapă și-i răsturna acolo. Cine trăia, trăia. Cine murea, murea… și așa am trăit în fazele astea și cu viața asta. Dar eu nu sunt așa bun de spus, că eu când încep să discut ceva, mă apucă plânsul,” povestește Florea Ion, născut în 1938.

“Am 75 de ani. Eram mic când am fost deportat, aveam doi ani. Când m-am întors, vagonul nostru a fost bombardat la Galați. Eu și înc-o verișoară, Duna, am rămas în vagon. Ea avea doi-trei ani, eu patru. Toți au coborât și s-au acuns în lizieră din cauza bombardamentului. Și când s-au întors la vagoane, au venit să ne ia, vezi doamne, că am murit. Și noi, într-un colț, refugiați, plângeam unul pe altul. Am avut noroc că nu ne-a lovit nici o bombă,” spune Gheorge Mihai, zis și Avică.

“Ați avut noroc că ați scăpat și din Transnistria.”

“Am avut ! Noroc cu Armata Rusă. Rușii ne-au scăpat.”

“Regina Mamă Elena a spus: să vină țiganii înapoi că ei sunt floarea României, cântă și joacă frumos. Îi mulțumim din toată inima, toți țiganii. Am 76 de ani. O verișoară de câțiva ani, mică, eram cu ea în brațe, au luat-o, și-au bătut joc de ea și au aruncat-o în fântână. Avea vreo zece ani ea, iar eu aveam vreo cinci, eram mai mică. M-a marcat foarte mult. Am rămas plângând și țipând la ea. Oacea o chema. Eram vai de capul nostru. Mama și-a dezbrăcat rochia s-o pună sub mine și sub sora mea, sora mea a murit în România. Și a rămas într-o fustiță, tremura de frig. Mâncam… vai de capul nostru,” își amintește o bătrână.

Unii dintre supraviețuitori primesc pensie, nici 200 de lei, o despăgubire a statului român petru faptul că au fost deportați. Mulți nu primesc pentru că nu mai au acte care să dovedească deportarea.

Peste 25.000 de mii de romi au fost deportați în Transnistria în 1942 din ordinul lui Ion Antonescu. Deportarea a vizat romii nomazi precum căldărari, lingurari etc și romii stabili care au fost condamnați, recidiviști sau nu aveau mijloace de existență ori o ocupație precisă din care să trăiască. Toți au fost considerați pericol pentru ordinea publică. Având în vedere această categorisire, s-au făcut foarte multe abuzuri. O parte din supraviețuitorii prezenți la dezvelirea monumentului, erau elevi, iar părinții aveau slujbe și case.  Au fost nenumărate proteste ale oamenilor de rând, intelectuali, oameni politici precum Constantin I.C. Brătianu, Regina Mamă Elena. Dintre oamenii de cultură, cel mai cunoscut caz este al lui George Enescu care a afirmat că „pleacă și el în caz de-i duce muzicanții la Bug.”

Pe monumentul care înfățișează o roată amintind roata de la căruțele romilor, dar și soarele, stă scris în limba engleza, mărturie pentru intreaga lume : Soarele va răsări și noi la fel. Mereu. Mereu și mereu.  Monumentul a fost ideea europarlamentarului de etnie romnă, Damian Drăghici. Acesta spune că sunt promisiuni pentru amplasarea unui monument mult mai mare în mai multe locații foarte vizibile din București.

 

 

Reportaj Holocaustul Romilor